English version
Ce face un bucureştean într-o duminică însorită? Mulţi dintre ei ies în parc să zacă la umbră pe micile bănci de lemn, să discute cu prietenii, să joace volei sau fotbal, să se plimbe ţinându-se de mână cu alesul sau aleasa inimii, să se joace cu alţi copii (dacă vorbim despre micii bucureşteni), să asculte la conversaţiile vecinilor de bancă, să chibiţeze la şahişti, să se dea cu barca, să se uite la cum e îmbrăcată lumea, să bea o bere dacă e vreo terasă prin preajmă (aproape întotdeauna e o terasă prin preajmă), să facă poze (aşa ca mine), să meargă pe patine cu rotile sau cu bicicleta, să alerge, să plimbe câinele (dacă are voie cu câine în parc, că mai nou nu mai e voie prin multe parcuri), să dea de mâncare la gâşte sau lebede sau raţe, să miroasă florile etc. În fotografia de azi putem vedea aleea centrală din Parcul Carol, într-o zi de duminică. Şi ca o primă, pe lângă verdeaţă şi oameni, mai apare în poză şi o mostră perfectă de arhitectură comunistă: mausoleul care pe vremea comuniştilor era cunoscut sub numele de … ţineţi-vă respiraţia … “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism”. Gata, puteţi respira. A fost construit in 1963 şi până în 1991 a adăpostit cripte cu rămăşiţele pământeşti ale mai multor lideri comunişti (printre care Gheorghe-Gheorghiu Dej şi Petru Groza). Din 1991 comuniştii au fost mutaţi în alte cimitire şi în locul lor au fost aduse osemintele ostaşilor căzuţi în primul război mondial iar mausoleul a fost închinat soldatului necunoscut. În faţa mausoleului e un mic monument, flancat de soldaţi, cu o flacără care arde în cinstea eroului necunoscut.
