Pentru azi ceva mai distractiv, potrivit pentru o zi de sâmbătă.
Nu ştiu care e motivul dar rar vezi câte o veveriţă prin parcurile din Bucureşti. Aşa că am fost luată prin surpridere săptămână trecută când mă plimbam prin parcul Kiseleff şi veveriţa din fotografie a trecut rapid prin faţa mea. Îmi cer scuze pentru imaginea un pic neclară, dar veveriţa se mişca continuu iar condiţiile de iluminare nu erau chiar grozave (în ciuda razelor de soare din fotografie).
De obicei nu-mi place să fac poze în interiorul bisericilor fiindcă mereu e cineva care se roagă şi am senzaţia că incomodez. Dar de data asta mergând la biserică cu ocazia botezului am aşteptat până s-a terminat şi am făcut repede câteva poze. Am vrut să surprind aici un interior tipic de biserică ortodoxă, cu toate obiectele de cult aferente, de exemplu, multitudinea de icoane, candelele care ard sub ele etc.
Duminica trecută am fost invitată la un botez la biserica din fotografia de azi, Sfântul Dumitru cunoscută şi sub numele de “Biserica de Jurământ” deoarece în secolul al XVII-lea impricinaţii implicaţi într-o judecată veneau aici şi încinşi cu brăul Precuratei jurau să spună adevărul. Biserica mai poartă numele de “Sfântul Dumitru Poştă”, datorită faptului că este pe Strada Poştei, iar în trecut a fost multă vreme cunoscută sub numele de “Biserica Bălăceanului” pentru că se afla pe moşia vornicului Badea Bălăceanu. Biserica are o istorie destul de zbuciumată. Pe aceste locuri a existat o biserică din lemn încă din secolele al XV sau XVI dar a fost distrusă în 1595 şi refăcută la începutul secolului al XVII-lea. Căzută în ruină după căderea în dizgraţie a Bălăcenilor, biserica a fost refăcută din nou între 1741-1746 pentru a cădea din nou în ruină spre sfârşitul secolului al XVIII-lea. În 1802 este grav avariată de cutremur, apoi arsă într-un incendiu în 1804. Refăcută în 1843 biserica arde din nou în Focul cel Mare din 1847. După incendiu, biserica este refăcută în 1852 de către episcopul Filotei Filitti al Buzăului. După primul război mondial biserica a fost lăsată în paragină şi propusă demolării dar a fost salvată datorită unei campanii în presă. De atunci biserica a mai fost consolidată şi renovată de câteva ori.
Statuia Lupoaicei de la Romană, o copie a celebrei Lupa Capitolina aflată la Museo Nuovo din Palazzo dei Conservatori de pe dealul Capitoliului din Roma, a fost adusă la Bucureşti în 1906, ca dar al primăriei din Roma pentru autorităţile române. Ocazia era deschiderea Expoziţiei Generale Române, organizată cu prilejul celebrării a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, 25 de ani de la declaraţia de independenţă a României şi 1800 ani de la cucerirea romană a Daciei în 106. Expoziţia, modelată după Expoziţia Universală care avusese loc la Paris în 1900, avea ca scop prezentarea realizărilor României în diverse domenii, în politică precum şi în sfera culturii. Astfel, statuia lupoaicei a fost mai întâi amplasată la Arenele Romane din Parcul Carol. După acest scurt moment de glorie lupoaica a plecat în pelerinaj prin Bucureşti. Mai întâi statuia a fost mutată din Parcul Carol şi amplasată la loc de onoare în Piaţa Sfântu Gheorghe (fosta Piaţa Zarafi), care, după amplasarea lupoaicei, se va numi Piaţa Romei. De aici statuia a fost mutată pe Dealul Patriarhiei în 1931, unde a stârnit controverse pentru că stătea cu coada spre altarul bisericii (mare e grădina Domnului… 🙂 ). De la Patriarhie statuia a fost mutată în micul parc din Piaţa Dorobanţi în 1965 pentru ca în fine în 1997 să fie iar mutată de data aceasta în Piaţa Romană la capătulul dinspre Bulevardul Lascăr Catargiu. Aţi putea crede că lucrurile se opresc aici, dar nu e aşa. În urmă cu câteva luni, primarul Sorin Oprescu a declarat că intenţionează să mute statuia lupoaicei înapoi în Piaţa Sfântu Gheorghe, la intrarea pe Lipscani. Mutarea e de presupus să se producă anul acesta dar deocamdată statuia încă veghează asupra traficului din Piaţa Romană cu ochii pe sticla uriaşă de Coca Cola.
Ultima. Şi cu asta am încheiat subiectul fântâni. Promit că mâine trec la un subiect nou.
Şi ultima parte (promit că de mâine trec la fotografii de zi 🙂 ), rondul de la Universitate într-o joi pe la 19.30.
Seria Bucureştiul noaptea continuă cu o fotografie în care putem vedea două bănci (nu din alea de stat pe ele, ci din alea care ne dau credite şi ne fac datori pe viaţă): în prim plan avem (după cum scrie şi pe firmă) Banca Comercială Română, iar în fundal Banca Naţională a României.
În fotografia de azi avem Palatul Parlamentului prezidând peste panorama de noapte a Bucureştiului. Clădirea care blochează parţial vederea este turnul de la Bucharest Financial Plaza.
“…Din centru pân’ la Şosea…”
Ieri am făcut câteva poze nocturne prin Bucureşti aşa că pregătiţi-vă să fiţi bombardaţi cu ele în următoarele câteva zile. Pentru azi, rondul de la Piaţa Universităţii.
Pentru azi, magazinul Unirea reflectându-se în fântânile din Piaţa Unirii (care au nevoie mare de o curăţare). După cum mi s-a mai întâmplat de vreo câteva ori, n-am putut să mă hotărăsc ce poză să postez, aşa că am postat două.
