Curtea interioară a Palatului Dacia

 Uncategorized  7 Responses »
Oct 112009
 

English version

Ca să fiu cinstită până acum câteva săptămâni n-am ştiut de existenţa locului din fotografia de azi. Cred că am trecut pe lângă clădirea care adăposteşte mica curte interioară de vreo mie de ori, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap să intru prin gangul de intrare în curte. Pe la sfârşitul lui august m-am dus să fac poze pe Lipscani si m-am oprit să fac o poză plăcii de marmură fixată pe faţadă pe care scrie că “În această casă poetul Mihai Eminescu a lucrat ca redactor la ziarul Timpul intre anii 1877 – 1879” după care m-am gândit să văd ce se ascunde în spatele gangului. Acolo am dat peste curtea interioară din fotografie, un loc liniştit, cu o mică fântânâ şi o statuie de bronz. Clădirea căreia îi aparţine curtea interioară e cea a Palatului Societăţii de Asigurări Dacia, construit în 1874.

Calea Victoriei noaptea – Partea a 4a

 Uncategorized  No Responses »
Oct 102009
 

English version

Reluând plimbarea nocturnă pe Calea Victoriei, ajungem la clădirea CEC-ului pe care am mai prezentat-o acum câteva zile în această fotografie. Proiectat în stil eclectic de arhitectul francez Paul Gottereau şi construit între anii 1896-1900, CEC-ul (Casa de Economii şi Consemnaţiuni) a fost singura bancă care a funcţionat în timpul regimului comunist. După liberalizarea din 1990 CEC-ul şi-a pierdut din clienţi (şi pot să înţeleg de ce, am intrat într-un sediu de-al lor prin 2002 şi m-am simţit de parcă m-am întors în timp, am dat de o funcţionară care ţipa la nişte bieţi bătrânei, a căror vină era că o întrerupseseră din croşetat) iar acum încearcă să recupereze teren sub titulatura de “CEC Bank” (şi o reclamă caraghioasă cu Andri Popa). Am citit mai de mult în ziar că primăria capitalei are de gând să mute Muzeul Municipiului Bucureşti în clădirea CEC, dar deocamdata văd că proiectul nu s-a materializat.

Calea Victoriei noaptea – Prima parte
Calea Victoriei noaptea – Partea a 2a
Calea Victoriei noaptea – Partea a 3a

Arhitectură interbelică – Partea a 3a

 Uncategorized  No Responses »
Oct 092009
 

English version

Am mai postat pe blog în două ocazii exemple de arhitectură interbelică în Bucureşti( primul exemplu, al doilea). Între cele două războaie mondiale Bucureştiul a cunoscut o situaţie economică prosperă, care cuplată cu o dorinţă de progres a dus la o deschidere către noile curente arhitecturale ale epocii, modernist şi Art-Deco. În fotografia de azi, înca două exemple (într-o singură fotografie) de arhitectură interbelică; şi de data asta clădirile au fost şi renovate. În stânga avem Hotel Stănescu (sau Negoiu) iar în dreapta Hotel Union. Ele au fost construite între 1929-1931 după proiectul arhitectului Arghir Culina. Imobilele au funcţionat ca hoteluri până în 1990 (dacă nu mă înşel cumva) iar azi funcţionează ca centre de afaceri. Se găsesc la intersecţia dintre strada Ion Câmpineanu şi Academiei. Poate că ar fi fost mai bine (mai edificator) să prind clădirile în întregime, dar ce să-i faci, m-a cam chinuit talentul, ca să zic aşa (acum mă tot gândesc de ce n-oi fi fotografiat eu clădirile dintr-un unghi mai normal).

Reînnoirea Centrului Vechi

 Uncategorized  1 Response »
Oct 072009
 

English version

După un sfârşit de săptămână ploios, soarele s-a decis să-şi facă din nou apariţia luni, care s-a dovedit a fi o zi frumoasă de început de octombrie. Am ieşit prin oraş dupâ prânz şi am găsit străzile pline de oameni care se bucurau de vremea călduroasă. M-am plimbat un pic prin Centrul Vechi şi am văzut lume la terasele de pe Smârdan. Într-o postare mai veche am scris despre lucrările de renovare a Centrului Vechi. Deşi lucrările nu s-au încheiat, vara asta s-au deschis în Centrul Vechi o mulţime de terase, baruri, restaurante şi cafenele. Multe dintre aceste noi localuri se găsesc pe Smârdan, subiectul fotografiei de azi. Smârdan a fost prima stradă pe care lucrările de reabilitare s-au încheiat şi la ora actuală pare să fie centrul acestui nou avânt comercial. Zona are înca o atmosferă destinsă şi de aceea o prefer altor zone (mai de fiţe). Vara e o adevărată aventură să mergi de la un capăt la altul al străzii, pentru că mesele umplu strada din perete în perete. Cu toate că încă nu-mi vine să sper la ziua când zona asta va arăta bine (şi prin asta nu vreau să zic nici ultra-luxoasă nici prea turistică), mă bucur ori de câte ori am impresia ca lucrurile se mişcă în direcţia bună.

De ce iubim Bucureştiul

 Uncategorized  2 Responses »
Oct 062009
 

English version

Mai tineţi minte campania socială lansată de Apa Nova acum doi ani, intitulată “De ce iubim Bucureştiul”? Am avut intenţia să fotografiez unele dintre afişe şi indicatoarele de străzi (indicatoare pe care scria dacă vă mai amintiţi “Strada unde am pupat-o pe Ana”, “Strada unde a locuit bunica” etc) dar am călătorit mult în perioada aia şi când m-am întors în oraş la un moment dat toate semnele dispăruseră. Duminică trecută mă plimbam pe Ştirbei când ce să vezi, am găsit indicatorul din fotografie.

Bulina roşie, continuare

 Uncategorized  No Responses »
Oct 052009
 

English version

Ca o continuare a postului de ieri m-am gândit să fotografiez o bulină de aproape. Pentru versiunea în engleză a blog-ului am scris o postare mai amănunţită despre ce înseamnă bulina roşie, un pic despre cutremurele prin care a trecut Bucureştiul şi cum influenţează bulina valoarea unei propietăţi, dar m-am gândit că pentru varianta în română a blogului explicaţiile nu sunt necesare. În cea de-a doua poză de azi e librăria de pe Lipscani căreia îi aparţine bulina.

Bulina roşie

 Uncategorized  No Responses »
Oct 042009
 

English version

In perioada interbelică Bucureştiul s-a aliniat curentelor arhitecturale ale vremii, în capitală construindu-se o mulţime de clădiri în stil modernist şi art-deco. Printre ele şi acest bloc turn cilindric, aflat pe strada Doamnei, proiectat în 1935 de către arhitectul H. Stern. Mi se pare o clădire interesantă în ciuda faptului că faţada arată ca şi cum n-a mai fost atinsă din 1935 (şi probabil nici n-a fost). Cred că este limpede pentru oricine că turnul are nevoie urgentă de renovare. Din nefericire de curând am observat bulina roşie care încadrează imobilul ca risc seismic I, ceea ce înseamnă că fară reconsolidare clădirea va fi pierdută la următorul cutremur. Păcat 🙁

Caru cu bere

 Uncategorized  No Responses »
Oct 032009
 

English version

Atunci când sunt rugaţi să recomande un restaurant pentru cineva venit în vizită, cei mai mulţi bucureşteni aleg ca primă opţiune Carul cu bere. Chiar şi turiştii care nu cunosc pe nimeni la Bucureşti ajung la Caru cu bere, fiindcă restaurantul e trecut în toate ghidurile turistice. Proiectat ca un restaurant în stil bavarez, restaurantul ia ochii prin faţada elegantă şi prin decoraţiunile interioare: fresce, vitralii, balcoane, lemnul sculptat, ca să-i parafrazez pe cei de la Planeta Moldova, are di tăti. Carul cu bere funcţionează din 1879. Restaurantul e plin în fiecare seară ceea ce face rezervarea unei mese un lucru necesar, mai ales dacă vreţi să mâncaţi la nefumători. Mâncarea e românească standard, nimic deosebit, dar nici ceva care să dezamăgească, cu alte cuvinte papa bun. Porţiile sunt mari, aşa că fiţi atenţi ce şi cât comandaţi, ca să puteţi ajunge şi la papanaşi 🙂 În ciuda faptului că arată aşa elegant nu mi se pare un restaurant scump, dar asta depinde evident de ce comandaţi. La prânz au un meniu pentru studenţi (cu carnet de student) şi un meniu de pensionari (cu talon de pensie) pentru 19 lei (dacă îmi amintesc corect) şi un meniu business pentru 25 lei. Seara au dansuri şi muzică.

Contrast

 Uncategorized  No Responses »
Oct 022009
 

English version

Descrierea de “oraş al contrastelor” e considerată un clişeu printre scriitorii de literatură de călătorie, în primul rând pentru că poate fi aplicată cu succes multor oraşe din lumea asta. Cu toate acestea cred că se potriveşte ca o mănuşă Bucureştiului, care e un amestec fascinant de nou şi de vechi, de clădiri ca Ateneul Român şi de blocuri comuniste, de ruine şi de clădiri din sticlă proaspăt ridicate, de BMW-uri şi de Dacii. În fotografia de azi avem un exemplu de contrast între arhitectură veche şi arhitectură nouă, mai precis două sedii de bancă vecine: vechiul CEC, proiectat în stil eclectic de arhitectul francez Paul Gottereau şi construit între anii 1896-1900 şi noua Bucharest Financial Plaza, proiectată de Ruxandra Fotino şi Sorin Ştefănescu, construită aproape 100 de ani mai târziu, în 1994-1996, prima clădire înaltă din centrul vechi.

 Older Entries  Newer Entries