În fine o zi cu soare, după atâtea zile ceţoase. Prilej de poze proaspete, printre care şi un apus de soare.
Nov 202009
Nov 192009
O clădire frumoasă, aflată vizavi de Cişmigiu, pe B-dul Regina Elisabeta. Aici se iau decizile, bune sau rele, privitoare la soarta Bucureştiului. Clădirea, un frumos exemplu de stil neo-românesc, a fost ridicată între anii 1906-1910 după un proiect al arhitectului Petre Antonescu. Clădirea a adăpostit Ministerul Lucrărilor Publice până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial când edificiul, avariat în urma bombardamentelor, a fost reconstruit şi lărgit tot sub îndrumarea lui Petre Antonescu iar clădirea a devenit sediul primăriei.
Nov 182009
Fotografia e de luni, înainte să înceapă greva de la metrou.
Nov 172009
Noiembrie nu este una din lunile mele favorite. Încă nu m-am obişnuit cu frigul de afară iar cerul întunecat şi ploaia mocănească mă fac să vreau să stau în pat toată ziua. Dar sunt şi două lucruri care îmi plac la luna noiembrie. Primul este apropierea sărbătorilor de iarnă. Al doilea sunt culorile toamnei, care pot face un peisaj destul de banal ca cel de din imaginea de azi să arate interesant. Fotografia am făcut-o pe malul Dâmboviţei, între Timpuri Noi şi Mărăşeşti.
Nov 162009
Am mai vorbit într-o postare mai veche despre contrastul dintre cele două clădiri din imagine, vechea bancă vecină cu noul centru de birouri (fostă bancă), dar m-am gândit că ar fi interesant să postez şi o poză de detaliu.
Nov 152009
Păstrând tema electorală, pentru azi vă propun două stencil graffiti pe această temă, pe care le-am fotografiat în ultima plimbare prin Centrul Vechi. Primul graffito cred că este destul de clar. Nu mi-e însă prea clar ce vrea să zică cel cu oaia. E clar că ideea e că votăm ca oile, dar nu mi-e clar de ce. E un vot de neîncredere la adresa sistemul politic democratic (un fel de nu contează cine iese că tot aia va fi, aşa că nu vă mai îngrămădiţi la vot) sau se referă la cei care merg să voteze cu cine le-a zis primarul sau tembelizorul?
Nov 142009
Febra electorală pare să fi cuprins oraşul, afişe peste tot – sau mai nou reclame luminoase cu LED-uri.
Nov 132009
O biserică frumoasă cocoţată în vârf de deal pentru a fi vizibilă din multe puncte ale oraşului. Asta se petrecea în trecut, astăzi nu mai este valabil datorită blocurilor din Centrul Civic. Ca să fac o paranteză, azi ne “bucurăm” privirile în zare cu Casa Poporului. Închid paranteza. E o minune că biserica n-a fost şi ea mutată în anii 80 ca multe altele, minune probabil datorată prieteniei dintre liderii Bisericii Ortodoxe Române şi Partidul Comunist Român. În secolul al XV-lea dealul Mitropoliei era acoperit de viţă de vie iar în vârful lui se găsea o biserică de lemn. Construcţia noii biserici a fost începută în 1656 de prinţul valah Constantin Şerban Basarab şi terminată de Radu Leon în 1668 când a fost numită şi “Mitropolia Ungro-Vlahiei”, titulatură deţinută până atunci de biserica Sf. Gheorghe-Vechi. După Primul Război Mondial Mitropolia a devenit Patriarhie a României Mari. Picturile originale ale bisericii s-au pierdut, singurul lucru care s-a păstrat fiind o icoană reprezentându-i pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, aceştia fiind şi ocrotitorii catedralei care poartă hramul Sfinţilor Constantin şi Elena. Pictura actuală a fost realizată în 1933 de Dimitrie Belisarie.
Nov 122009
Mesajul din fotografie poate fi găsit pe multe trotuare din centru, la intrările de la metro etc. Nu prea cred că această campanie o să îmbunătăţească situaţia în vreun fel, mai ales că am mai văzut altele similare în trecut care nu par să fi avut vreun impact (de nici una din părţi). De fapt ceea ce mi-aş dori eu pentru concetăţenii mei e un pic mai mult decât scrie acolo şi n-are neapărat legătură cu ţiganii. Ce mi-aş dori să văd ar fi cum oamenii nu-şi mai dau cu părerea înainte de a cunoaşte subiectul discuţiei. Mi-aş dori să dispară stigma asta legată de faptul ca poate nu ai idee despre un anume subiect şi ca românii să aibă curajul să spună “nu ştiu despre ce vorbeşti, poţi te rog frumos să-mi explici şi mie”. Să nu mai credem că ne pricepem la toate şi de fapt în realitate să nu ne pricepem la nimic. Ca să parafrazez campania, “Cunoaşte înainte să-ţi dai cu părerea”.
Nov 112009
Monumentul Soldaţilor Francezi îmi pare a fi cea mai populară statuie din Cişmigiu. De câte ori trec pe acolo e cineva care o fotografiază, sau oameni care se fotografiază cu ea. Monumentul a fost dezvelit în octombrie 1922 într-o ceremonie la care au participat mareşalul Ferdinand Foch şi generalul Henri Mathias Berthelot. Sculptorul Ion Jalea, el însuşi veteran de război, a fost decorat cu ordinul Legiunea de Onoare a Franţei.