Cişmigiul este unul dintre locurile mele favorite din Bucureşti. În timpul facultăţii obişnuiam să vin aici aproape zilnic. Ore în şir mă plimbam pe aleile parcului de mână cu alesul inimii, vorbind despre planurile noastre şi despre lume, aşa cum o vedeam la 20 de ani. După ce am terminat facultarea şi am început să lucrez n-am mai avut timp să vin în parc. Dar de când am început acest blog am tot trecut prin Cişmigiu, în căutare de subiecte de fotografiat. Întotdeauna găsesc ceva interesant, cum ar fi lebăda neagră sau băncile tricolore, apărute în postări anterioare. Şi mai sunt încă multe lucruri interesante în Cişmigiu pe care nu le-am fotografiat încă, aşa că am o grămadă de motive să-mi fac drum pe acolo. În fotografia de azi, una dintre statuile interesante din Cişmigiu: izvorul Sissi, sculptat de Dimitriu Bârlad (1890-1964) în care o mamă îndurerată de moartea fiicei sale toarnă apă dintr-un ulcior.
Prima şcoală de medicină din Romania a fost întemeiată în 1857, de medicul de origine franceză Carol Davila (1828-1884). Până atunci doctorii care practicau medicină în Romania erau şcoliţi în afara ţării. Ca o paranteză, astăzi situaţia e pe dos, doctorii merg la şcoală în România şi practică în afara ţării. Nu zic asta ca să critic, consemnez doar o stare de fapt. La urma urmei cu toţii căutăm condiţii mai bune de viaţă şi muncă. În 1869, Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie devine parte din nou înfiinţata Universitate Bucureşti iar în 1873 are loc susţinerea primelor teze de doctorat. Clădirea Facultăţii de Medicină, care este subiectul fotografiei de azi, a fost inaugurată în 1903. Ea a fost ridicată după planurile arhitectului Louis Blanc, în stil neoclasic francez. În faţa intrării principale se găseşte statuia lui Carol Davila creată de Carol Storck.
Mai întâi îmi cer scuze dacă aţi încercat să accesaţi Bucharest Daily Photo în cursul dimineţii. Pagina este găzduită pe un server aflat la mine acasă iar azi de dimineaţă a fost oprit curentul vreme de trei ore. Sper să nu se întâmple … prea des (bazat pe experienţa iernii trecute ştiu că se va mai întâmpla). Serverul e dotat cu un UPS care îl poate susţine încă 40 de minute, ceea ce de cele mai multe ori e suficient. Nu şi de data asta 🙁
După această scurtă digresiune urmează câteva cuvinte despre fotografia zilei. Îmi plac fotografiile cu reflexii şi ori de câte ori am ocazia, adică ori de câte ori găsesc o suprafaţă lucioasă şi ceva interesant oglindindu-se în ea, încerc să văd dacă pot scoate ceva interesant. Plimbându-mă ieri prin zona Izvor am dat peste una dintre ocaziile menţionate. Pentru cei nefamiliari cu Bucureştiul (n-am idee dacă am şi vizitatori din ţară sau nu) turnul aparţine clădirii de birouri Bucharest Financial Plaza.
N-am mai postat un stencil graffiti de mult, aşa că m-am gândit că a venit momentul pentru unul. Cred că mesajul e destul de clar. Ce bine ar fi dacă mersul pe bicicletă ar deveni mai popular în Bucureşti. Traficul s-ar îmbunătăţi iar noi am fi mai sănătoşi.
Vă mai amintiţi de vacile care invadaseră oraşul în vara lui 2005? Pornită la Zurich în 1998, Parada Vacilor s-a transformat în unul dintre cele mai mari evenimente de artă publică din lume, vacile făcându-şi apariţia în peste 50 de oraşe. Vacile sunt din fibră de sticlă şi sunt pictate de artişti locali sau internaţionali. După încheierea evenimentului vacile au fost vândute într-o licitaţie iar banii strânşi au fost donaţi unei organizaţii caritabile. Unele dintre vacile cumpărate la licitaţie se mai pot vedea încă prin oraş, cum e cea din imagine care se găseşte pe Dorobanţi lângă Charles de Gaulle.
Sau mai bine zis un colţ al ei. Aici se întâlnesc bulevardele Lascăr Catargiu, Magheru şi Dacia. Forma pieţei s-a definitivat prin 1900 iar clădirile care o înconjoară sunt construite într-o amestecătură de stiluri arhitectonice.
Dintre toate oraşele europene cred că Bucureştiul se califică de departe la titlul de paradis al fumătorilor. Potrivit unor procente pe care le-am găsit pe web în România 45% dintre bărbaţi şi 25% dintre femei fumează dar mă întreb dacă numerele sunt corecte pentru că eu una percep procentele ca fiind mult mai mari, mai ales printre femei. Poate s-au adunat toate cele 25% în Bucureşti 🙂 Fumatul e încă perceput ca fiind la modă, ceva care te face mai interesant. Am văzut părinţi fumând în nasul copiilor, gravide care fumează, doctori fumând pe culoarele spitalelor. Teoretic, fumatul este interzis în multe spaţii publice, în spitale de exemplu, dar de la teorie până la punerea în practică e cale lungă. După părerea mea legea fumatului dată la 1 ianuarie 2009 nu a schimbat lucrurile deloc şi nu înţeleg de ce unii fumători se plâng de ea. Aproape toate restaurantele din Bucureşti s-au grăbit să se declare locuri în care se fumează (ca cel din fotografia de azi) iar în cele care n-au făcut-o legea oricum nu e respectată.
Proiectat de Petre Antonescu şi ridicat între anii 1935-1936 pentru a comemora crearea României Mari în 1918. Arcul e a treia versiune a unui arc de triumf ridicat în Bucureşti. Primul arc a fost ridicat în grabă pentru a primit trupele întoarse din Războiul de Independenţă în 1878. Următorul arc, ridicat după planurile arhitectului Petre Antonescu în 1922, a fost construit cu ocazia sosirii la Bucureşti a regelui Ferdinand I şi a reginei Maria ca suverani ai României Mari. Acest al doilea arc, aflat în acelaşi loc ca cel pe care îl vedem astăzi s-a deteriorat treptat şi în acest mod s-a ajuns la a treia variantă de arc. Una dintre feţele arcului este decorată cu două medalioane înfăţişând chipurile Reginei Maria şi a regelui Ferdinand; acestea le înlocuiesc pe cele originale, distruse în timpul regimului comunist. Pe faţa opusă sunt scrise numele unor localităţi în care armata română a luptat în timpul primului război mondial; în timpul regimului comunist unele dintre aceste nume au fost înlăturate deoarece localităţile se aflau dincolo de Prut. Sculpturile care împodobesc arcul au fost realizate de artişti cunoscuţi din perioada interbelică printre care Ion Jalea, D. Onofrei and Constantin Baraschi.
În ultimii ani, Arcul de Triumf este martorul unui ritual ciudat legat de nunţi, despre care nu o să scriu acum în speranţa că o să mă nimeresc la faţa locului la momentul potrivit să fac o poză care va spune povestea în locul meu. Pentru cine nu are răbdare, vă puteţi face o idee despre ce e vorba din aceste clipuri de pe youtube: primul şi al doilea.
Pozele de azi sunt o continuare la seria cu biserica Sfăntul Dumitru Poştă. În multe religii din lume lumânările sunt folosite la ritualurile religioase sau sunt aprinse de credincioşi ca ofrande aduse sfinţilor, pentru pomenirea celor dispăruţi sau pentru ca cineva care încă trăieşte să primească ajutorul divin. În Bucureşti dulapurile cu lumânări sunt amplasate în afara bisericilor, ca să protejeze biserica de foc şi de fum. Ele pot fi mici (ca la Stavropoleos) sau mari (cum ar fi construcţia de la Patriarhie) şi de obicei au o uşă care se poate închide pentru a proteja lumânările de ploaie şi de vânt.
Azi e zi tematică la City Daily Photo, o comunitate de oameni care au în comun două pasiuni: fotografia şi oraşul în care trăiesc. Ziua tematică e un eveniment care are loc la începutul fiecărei luni, când fiecare blog participant postează o fotografie pe o anumită temă. Tema zilei de azi este: intrări. Urmărind acest link puteţi vedea fotografiile care participă la ziua tematică
Aces stil de intrare, cu copertină din sticlă şi fier forjat, devine foarte la modă în Bucureşti spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Dacă faceţi o plimbare prin cartierele cu case vechi ale Bucureştiului veţi întâlni multe exemple ca cea din fotografia de azi. Cea mai extravagantă copertină din sticlă este după părerea mea cea de la Palatul Cantacuzino, pe care l-am prezentat într-o postare din septembrie.