Dec 162009
De vănzare la căsuţele de lemn din Cişmigiu. N-am mai mâncat unul de mult din motive de siluetă (păcatele mele se numesc merdenele şi gogoşi), dar pe vremea când eram în facultate covrigii erau un aliment de bază (la paritate cu Eugeniile). Ce e drept în drumurile mele zilnice prin Bucureşti nici n-am ocazia să trec pe lângă covrigării, caz în care cel mai probabil e că n-aş rezista mirosului de covrigi calzi.