Decoraţiile de Crăciun

 Uncategorized  4 Responses »
Dec 112009
 

English version

Azi m-am plimbat prin centru cu intenţia de a fotografia decoraţiunile de Crăciun. Am făcut o grămadă de poze şi cum nu m-am putut hotărî care îmi place mai mult m-am decis ca pentru azi Bucharest Daily Photo să se transforme în Bucharest Daily Photos (la plural). S-ar putea să vă “plictisesc” cu decoraţiile de Crăciun încă vreo două-trei zile fiindcă chiar am făcut o grămadă de poze (poate, nu m-am hotărât încă). Pozele din postarea de azi sunt făcute în Cişmigiu (sau vizavi în cazul celei de mai sus). Parcul era plin de oameni veniţi să vadă decoraţiunile şi toată lumea făcea poze aşa că de data asta nu eram singura cu un aparat de fotografiat. Poza de mai sus e clădirea Primăriei Capitalei împodobită de Crăciun.

Intrarea în parc:


Bradul de Crăciun:


Chioşcul:


Ultimele două poze prezintă obiceiuri care nu sunt tradiţionale româneşti dar au fost importate din vest în ultimii ani: scena nativităţii şi căsuţele de lemn cu articole de sezon:

Reflexii, numărul 3

 Uncategorized  1 Response »
Dec 102009
 

English version

Pentru azi, un bloc comunist reflectându-se într-o banală clădire de sticlă, din cele pe care le poţi vedea azi în toată lumea şi care în majoritatea cazurilor sunt nişte plictiseli arhitecturale. Din păcate şi ele sunt parte din Bucureşti şi de aceea am decis să le fotografiez.

Despre mania redenumirii străzilor

 Uncategorized  2 Responses »
Dec 082009
 

English version

Cu toţii suntem familiari cu mania redenumirii străzilor din Bucureşti. Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea edilii capitalei au început să dea atenţie numelor de străzi în încercarea lor de a crea o capitală mai occidentală, preluând exemplul european de a denumi străzile cu numele unor eroi ai neamului sau personalităţi marcante ale timpurilor. La începutul secolului XX fiecare schimbare de Guvern aducea după ea schimbări de nume. Comuniştii au fost cei care au ridicat această ocupaţie la rang de artă, schimbând sistematic numele străzilor din capitală, dăndu-le numele unor comunişti de seamă, români sau sovietici. După 1990 numele au fost din nou schimbate, de astă dată eroii comunişti fiind daţi uitării iar în locul lor multe din străzile din Bucureşti şi-au recăpătat numele interbelice. Schimbările continuă şi azi. Ca să dau un exemplu, Strada Franceză din Centrul Vechi s-a numit pe rând Işlicarilor, Franceză, Carol I, 30 Decembrie, Iuliu Maniu iar azi poartă din nou numele de Franceză. În funcţie de vârstă mulţi bucureşteni folosesc încă vechile denumiri ale străzilor. Cei foarte în vârstă folosesc încă numele de dinainte de al doilea război mondial, cei de vârstă mijlocie numele din perioada comunistă în timp ce tinerii folosesc numele de după 1990. Fotografia de azi e un vechi semn de stradă de pe mai sus menţionata Stradă Franceză, de pe vremea când s-a chemat Iuliu Maniu.

Stencil graffiti în culori

 Uncategorized  1 Response »
Dec 062009
 

English version

Bănuiesc că până acum v-aţi făcut o idee că îmi plac graffiti fiindcă am postat o grămadă de exemple aici pe blog. Nu-mi plac chiar toate, îmi plac cele inteligente, sau cele care transmit un mesaj, fie el cultural, social sau politic. Dar în cazul exemplului de azi, n-am nici cea mai mică idee despre ceea ce a vrut artistul să exprime. Pot să zic că îmi plac culorile şi că după toate aparenţele avem de-a face cu nişte extratereştri ostili. Ce părere aveţi, există vreun mesaj în stencil graffiti-ul din fotografia zilei?

Cine e Mitică?

 Uncategorized  4 Responses »
Dec 052009
 

English version

Cine e Mitică? este un proiect de artă publică realizat de programul “I love Bucharest”, ţinut la sfârşitul lunii septembrie cu ocazia sărbătoririi a 550 de ani de atestare documentară a Bucureştiului. Păpuşa uriaşă din fotografia de azi, împreună cu alte 9, au constituit obiectul unui joc în care cu ajutorul unei hărţi şi al indiciilor găsite pe parcurs în perindarea de la un personaj la altul, participanţii trebuiau să răspundă la întrebarea “Cine e Mitică?”. Păpuşile au fost create de artişti împreună cu copii şi liceeni. Mitică poate fi în continuarea văzut (sau cel puţin mai era acolo pe 22 noiembrie când am trecut ultima dată prin zonă) în faţă la Carul cu Bere.

Arhitectură interbelică – Partea a 5a

 Uncategorized  1 Response »
Dec 042009
 

English version

În septembrie am vorbit un pic despre bulevardul Magheru şi despre clădirile interbelice care îl mărginesc. Pentru cei care sunt amatori de arhitectură modernistă şi Art Deco, Magheru e o adevărată desfătare; majoritatea clădirilor au fost construite între 1920 şi 1940. O să încerc să arăt aici pe blog câteva dintre cele mai interesante clădiri. Primul exemplu vine tot de la Arghir Culina, arhitectul clădirii din postarea de ieri şi al celei din fotografia de azi, Hotelul Ambasador, care a fost construit în 1937-1938 şi inaugurat în 1939. Hotelul are un plan interesant în formă de U, cu etajele superioare retrase.

Şi tot în fotografia de azi mai putem vedea şi omniprezentele cablurile care împânzesc spaţiul aerian al Bucureştiului.

Arhitectură interbelică – Partea a 4a

 Uncategorized  No Responses »
Dec 032009
 

English version

De la un palat în stil renascentist trecem la o clădire de birouri modernă. În fotografia de azi vă prezint o parte dintr-o clădire frumoasă aflată pe Hristo Botev în apropiere de Rosseti. A fost construită între 1925-1928 după planurile lui Arghir Culina, arhitectul fiind şi proprietarul clădirii.

Palatul de Justiţie

 Uncategorized  No Responses »
Dec 022009
 

English version

Palatul de Justiţie a fost construit între anii 1890-1895 după planurile arhitectului francez Albert Ballu şi terminat sub îndrumarea lui Ion Mincu care a realizat şi interioarele. Clădirea este realizată în stilul Renaşterii franceze. În fotografia de azi se poate vedea faţada cu intrarea principală, încadrată de 6 coloane în ale căror nişe se găsesc statuile cu tematică de drept realizate de Karl Stork. Ele poartă nume precum Legea, Dreptatea, Justiţia etc. Din cauză că a fost construit pe un teren fragil pe malul Dâmboviţei clădirea a fost deteriorată la cutremure, necesitând reconsolidări repetate. Ultima mare reconsolidare s-a realizat între 2003 şi 2006. Încă mă întreb cum de a scăpat la demolările din anii 80 (cine ştie, poate că i se pregătea ceva, dar n-a mai fost timp).

 Older Entries  Newer Entries