Fotografiile de azi sunt din parcul Herăstrău, cel mai mare parc din Bucureşti ca suprafaţă, aflat în partea de nord a Bucureştiului. Parcul se întinde pe malul lacului Herăstrău, care face parte din lanţul de lacuri format de râul Colentina. Înainte de 1930 pe aceste locuri a existat o zonă mlăştinoasă care a fost asanată în perioada 1930-1935. Parcul, modelat de arhitecţii Pinard and Rebhuhn, a fost deschis oficial în 1936 cu prilejul “Lunii Bucureştilor”. Vara e un loc frumos, chit că un pic cam aglomerat, unde pe aleile umbrite îţi poti găsi ceva adăpost de căldura din jur. E un loc popular pentru plimbări, mers pe bicicletă sau alergat. Tot în parc se găseşte şi Muzeul Satului, prezentat anterior aici pe blog. Mai poţi găsi şi o mulţime de cafenele, de restaurante, de tarabe şi de vânzători ambulanţi, locuri de joacă pentru copii. Există şi un debarcader de unde se pot inchiria bărci.
Iarna parcul arată cu totul altfel. E atât de liniştit încât pare adormit, în hibernare. Fotografia de mai sus e parte dint-o structură aflată la intrarea dinspre Piaţa Charles de Gaulle.
Statuie
Se pare că avem cel puţin două alegeri în viaţă 🙂
statuia cu nimfa adormita cred ca e a lui paciurea si facea parte initial dintr-un ansamblu alaturi de cei 2 giganti din parcul carol
Este a lui Paciurea. Eu stiam ca se numeste NIMFA.
Iar prima imagine face parte din Aleea Cariatidelor a lui Constantin Baraschi
N-am ştiut că nimfa e a lui Paciurea, mulţam de informaţie. Nu mi se pare că e plasată chiar avantajos acolo un e, e prea departe de gardul viu că trebuie să faci eforturi să o vezi iar în faţa ei e amplasat un reflectoar oribil pe care din fericire am reuşit să-l elimin din poză (chiar nu s-a găsit un mod de iluminare mai discret?) Prima face parte din Aleea Cariatidelor, dar nu mi-au plăcut pozele pe care le-am făcut în care apăreau toate înşirate, aşa că am ales o poză care o izolează pe una dintre ele.
Eu am o poza cu ea si cu un caine culcusit pe la pantec. Statea saracul ca o soparla la soare.