Jan 212010
 

English version

Mărturisesc că îmi place foarte mult arhitectura interbelică. Cred că nu era greu de ghicit acest lucru având în vedere faptul că seria de fotografii pe această temă a ajuns la partea a şasea. Îmi plac toate stilurile şi toate formele interbelice, nu contează dacă vorbim de Modernism, Bauhaus sau Art Deco. Poate şi de aceea îmi place să mă plimb pe bulevardele Bălcescu şi Magheru, deşi sunt cele mai aglomerate artere din Bucureşti. Majoritatea clădirilor de pe aceste bulevarde au fost construite între 1920 şi 1940 şi din punctul meu de vedere sunt o adevărată desfătare arhitecturală aşa că m-am gândit să arăt aici pe blog câteva dintre cele mai interesante exemple. Pentru azi am ales Blocul Creditul Minier, aflat la intersecţia dintre Bălcescu şi Batiştei. A fost construit în 1937 după planurile arhitectutului State Baloşin. Îmi place elementul de colţ mai înalt şi modul în care se integrează el în restul clădirii. Mai îmi plac şi balcoanele cu detalii Art Deco. Am încercat timp de vreo jumătate de an să prind clădirea fară banner, dar s-a dovedit a fi o misiune imposibilă.

Jan 192010
 

English version

Sper din toată inima că nu v-aţi plictisit deja de pozele cu zăpadă. Se pare că iarna asta e una cu multă ninsoare, aşa că vor mai urma şi altele. Sigur că aş putea posta poze din arhiva personală, făcute vara sau toamna trecută, dar mi se pare aiurea ca în pozele mele să arate totul verde şi să străluceasca soarele iar afară oraşul să fie sub doi metri de zăpadă. În plus chiar îmi place cum arată Bucureştiul acoperit de ninsoare. Ninge deja de două zile, ieri mai timid, azi mai cu furie. Toată lumea se plânge de starea drumurilor dar eu una pot să afirm că am văzut foarte multe pluguri prin oraş azi (poate ar trebui şi mai multe, dar asta e altă poveste); două dintre ele sunt chiar starurile fotografiei de mai sus.

Jan 182010
 

English version

Dintre cele patru statui aflate în Piaţa Universităţii, cea din fotografia de azi pare să câştige de departe concursul de popularitate printre porumbei. Am observat din întâmplare acest amănunt pe la începutul toamnei, şi de atunci încoace de fiecare dată când trec prin piaţă mă uit la statui. Aproape întotdeauna porumbeii stau exclusiv doar pe această statuie, reprezentându-l pe Spiru Haret (15 februarie 1851 – 17 decembrie 1912), matematician, astronom, pedagog şi politician, de trei ori Ministru al Educaţiei, reformator al şcolii româneşti din secolul al XIX-lea. Statuia e de Ion Jalea şi a fost terminată în 1935.

Jan 162010
 

English version

Pentru că una dintre fotografiile din seria “Iarna în parc” a generat întrebări pe varianta în engleză a blogului m-am decis să arăt întregul ansamblu din care face parte statuia despre care am fost întrebată. Lucrarea se numeşte Aleea Cariatidelor de Constantin Baraschi (17 noiembrie 1902 – 22 martie 1966) şi constă din două şiruri de câte 10 statui pe fiecare parte a aleii. Statuile reprezintă ţărănci românce îmbrăcate în port popular şi purtând pe cap un ulcior. Ţărăncile reprezentate sunt de două feluri care diferă între ele prin poziţia mâinilor. Lucrarea a fost amplasată în Herăstrău în 1936 dar ceea ce vedem noi azi nu este originalul, distrus în anii cinzeci pentru a face loc statuii lui Stalin, ci o reconstrucţie realizată în 2005 după matriţele originale ale sculptorului Baraschi. Nu ştiu dacă informaţia care urmează e corectă (n-am reuşit să găsesc nimic în nici una din cărţile pe care le-am consultat care să o confirme) dar am citit pe Internet că ansamblul ar fi stârnit senzaţie la lansarea lui din două motive: datorită faptului că deşi sculptura era de factură clasică ea reprezenta ţărănci precum şi datorită faptului că ţărăncile erau în picioarele goale 🙂

Jan 152010
 

English version

Azi e zi tematică la City Daily Photo, o comunitate de oameni care au în comun două pasiuni: fotografia şi oraşul în care trăiesc. Tema zilei de azi este: “Cea mai bună fotografie a anului 2009”. Urmărind acest link puteţi vedea fotografiile tuturor participanţilor la ziua tematică.

Nu m-am putut decide care dintre fotografiile postate anul trecut îmi place mai mult, aşa că m-am decis ca pentru azi să o postez pe cea care s-a dovedit cea mai populară, adică cea care a primit cele mai multe comentarii. Fotografia reprezintă Centrul Vechi într-o noapte de toamnă târzie. Odată cu dispariţia teraselor de vară străzile din jurul Lipscaniului arată aproape părăsite, deşi multe dintre cafenelele din zonă sunt pline până noaptea târziu. Aşa arăta Strada Franceză într-o zi de joi, când ceasul bătea aproape de miezul nopţii.

Jan 142010
 

English version

Una dintre atracţiile din Herăstrău e mica “Insulă a Trandafirilor” la care se poate ajunge trecând unul dintre cele două poduri de la capete. Acolo, printre flori şi alei de curând reamenajate se găseşte Monumentul Fondatorilor Uniunii Europene, un ansamblu de 12 capete aşezate în cerc, fiecare de 1,2 metri şi reprezentând, după cum se poate ghici din titlu, unul dintre cei 12 prim-miniştri şi miniştri de externe care au semnat în 1951 tratatul care a pus bazele Comunităţii Europene. Autorul ansamblului este artistul Ionel Stoicescu. Monumentul a fost inaugurat pe 9 mai 2006, de Ziua Europei, pe vremea când Romania era încă ţară candidată pentru aderarea la UE. Mai jos puteţi vedea încă câteva poze de pe insulă:

Jan 132010
 

English version

Fotografiile de azi sunt din parcul Herăstrău, cel mai mare parc din Bucureşti ca suprafaţă, aflat în partea de nord a Bucureştiului. Parcul se întinde pe malul lacului Herăstrău, care face parte din lanţul de lacuri format de râul Colentina. Înainte de 1930 pe aceste locuri a existat o zonă mlăştinoasă care a fost asanată în perioada 1930-1935. Parcul, modelat de arhitecţii Pinard and Rebhuhn, a fost deschis oficial în 1936 cu prilejul “Lunii Bucureştilor”. Vara e un loc frumos, chit că un pic cam aglomerat, unde pe aleile umbrite îţi poti găsi ceva adăpost de căldura din jur. E un loc popular pentru plimbări, mers pe bicicletă sau alergat. Tot în parc se găseşte şi Muzeul Satului, prezentat anterior aici pe blog. Mai poţi găsi şi o mulţime de cafenele, de restaurante, de tarabe şi de vânzători ambulanţi, locuri de joacă pentru copii. Există şi un debarcader de unde se pot inchiria bărci.

Iarna parcul arată cu totul altfel. E atât de liniştit încât pare adormit, în hibernare. Fotografia de mai sus e parte dint-o structură aflată la intrarea dinspre Piaţa Charles de Gaulle.

Statuie


Se pare că avem cel puţin două alegeri în viaţă 🙂


Lacul îngheţat


Vedere spre Muzeul Satului cu reflecţie

Jan 122010
 

English version

În timpul uneia dintre plimbările mele prin oraş, în timp ce exploram zona din spatele magazinului Cocor, am zărit reclama din fotografia de azi. Arăta ca o reclamă interbelică, dacă e să ne luăm după maşină. Cu toate astea nu îndrăzneam să sper, mă întrebam cum se poate ca aşa ceva să fi scăpat comuniştilor. Ajunsă acasă am căutat repede pe Internet şi am găsit câteva menţionări; se pare că reclama e din anii 70 când a fost pictată pentru unul din filmele cu comisarul Moldovan. Chiar şi aşa, arată bine (ceea ce nu pot zice şi despre strada pe care se găseşte reclama).