Casa Capşa, “Restaurant, Hotel, Cafenea şi Cofetărie” a fost pentru o lungă perioadă de timp simbolul societăţii de elită a Bucureştiului, fiind locul de întâlnire preferat pentru politicienii, jurnaliştii, artiştii şi scriitorii vremii. Totul a început în 1852 când fraţii Anton şi Vasile Capşa au deschis o cofetărie pe Calea Victoriei, vizavi de biserica Zlătari, la mică distanţă de locul unde se găseşte în prezent Casa Capşa. Cofetăria aşa cum o ştim noi, pe colţul dintre Calea Victoriei şi Strada Edgar Quinet a fost deschisă în 1868 de către fratele mai mic al celor doi, Grigore Capşa (1841-1902), care vreme de patru ani fusese ucenic la Paris, la renumita Maison Boissier. Cofetăria Capşa şi-a făcut repede un nume, devenind cunoscută pe tot continentul. În 1869 ei au devenit furnizorii curţii regale, iar mai târziu şi furnizorii curţilor din Serbia (1882) şi Bulgaria (1908). În 1886 se deschide şi hotelul şi restaurantul Capşa. Hotelul va ajunge în scurtă vreme cel mai elegant hotel românesc, obţinând, împreuna cu cofetăria numeroase premii şi distrincţii. În 1891 se deschide şi cafeneaua Capşa, care va fi frecventată de elitele vremii, fiind cunoscută ca locul unde “se făceau şi se desfăceau guvernele”. După 1930 cafeneaua Capşa devine locul de întâlnire al scriitorilor, Tudor Arghezi făcând chiar un portret al scriitorului care frecventa cafeneaua: “Capşistul este un individ inteligent şi primejdios şi critica reală se face la Capşa, nu în presa literară. Dacă esti prost la Capşa, e imposibil să fii deştept altundeva, măcar în scris”. Declinul Casei Capşa a venit odată cu instaurarea comuniştilor la putere, când a fost exploatată de către stat, care i-a schimbat numele în “Bucureşti. Braserie şi restaurant”. Deşi a fost restaurată cu succes în 2002-2003 şi redeschisă ca hotel de 5 stele, nimeni nu a reuşit să-i redea Casei Capşa spiritul şi farmecul de altădată, care nu mai poate fi intuit decât din cărţile de istorie.
Feb 122010
Singurul lucru care poate fi mentionat la frumoasa poveste de mai sus este ca, desi se numea Bucuresti, toata lumea tot de Capsa stia renumita cofetarie. Si cel putin doua feluri de bomboane doar acolo se gaseau: dropsuri din fistic si menta si de asemenea dropsuri cu o forma speciala: erau facute dintr-un sul care se taia feliute. Asa ca, pareau niste floricele cu un cerc pe margine si cu centrul de diferite culori (amestecate). Ehei, ce vremuri! Puteai manca oricate bomboane fara sa te ingrasi…
Vali
Hello,
Am rugaminte: atunci cand mai scrii despre cladirile din Bucuresti, poti sa oferi mai multe detalii referitor lastilurile de arhitectura? Pe mine ma intereseaza foarte mult si am inceput sa iti urmaresc blogul tocmai pentru ca in postarile anterioare vorbeai despre arhitectura cladirilor istorice. Sunt masteranda la CESI si ma pasioneaza tot ce tine de istoria orasului.
Vali: Sincer şi eu l-am ştiut întotdeauna drept Capşa, am aflat despre denumirea de Bucureşti când m-am documentat pentru postare.
Bohemian Palace: O să încerc să scriu mai multe despre stilurile arhitecturale. Am mai redus din explicaţii pentru că mi s-a spus că sunt prea axată pe arhitectură 🙂 şi am vrut să am subiecte mai diverse.
Nu esti prea axata. Cel putin nu pentru mine :). Eu te-am descoperit googleuind cladirile istorice din Bucuresti si stilurile arhitecturale asa ca too much is never enough.