Câteva exemple de ce se poate găsi la Târgul de Paşte. Evident că nu m-am putut abţine şi am cumpărat 4 pahare mici, de care n-am nevoie şi care or zacă prin casă adunând praful. Uff.
Chioşcul din Cişmigiu a fost decorat cu ocazia unui târg de Paşte: “Tradiţii şi Flori de Sărbători”. Numele târgului mi se pare un pic caraghios şi forţat (o rimă cam de clasa a treia) dar târgul pare să aibă success pentru că în Cişmigiu era popor grămadă, mai ales pentru o zi de marţi. Ce e drept, o zi însorită de marţi. Cea de-a doua fotografie înfăţişează afişul de la intrarea principală.
… acum la întors acasă. Aş fi vrut să zbor dar angajaţii de la British Airways au fost în grevă, drept care călătoria mea spre casă a durat aproape două zile. N-a fost chiar o experienţă total neplăcută, pentru că ne-au dat o cameră de hotel la Heathrow şi bilete de masă dar abia aşteptam să ajung la Bucureşti. Drept care m-am bucurat (în ciuda vremii) când în fine azi după-amiază am dat cu ochii de semnul din fotografie.
Au trecut câteva luni de când n-am mai postat o fotografie cu blocuri, şi ele parte din Bucureşti, o parte mai puţin fotogenică, ce-i drept. M-am gândit să echilibrez balanţa cu o poză de pe Calea Moşilor.
Fotografia de azi înfăţişează un stencil mai vechi dar care poate fi încă văzut pe zidurile din centrul Bucureştiului. Interpretarea mea ar fi că se referă la socitatea consumeristă în care trăim, în care singurul lucru care pare să ne facă fericiţi e să mai facem un credit şi să mai cumpărăm ceva. E imposibil ca cineva care trăieşte azi în Bucureşti să nu aibă o cunoştinţă cu patru credite personale la un salariu de 1500 RON şi în casa căruia să nu se găsească patru televizoare (câte unul în fiecare cameră plus unul în bucătărie), 3 maşini de tocat şi eventual 2 aparate de sudură. N-avem nevoie de toate lucrurile astea, dar nu ne-am putut abţine pentru că erau la reducere. Cine a văzut imaginile de la deschiderea magazinului de bricolaj din Iaşi ştie la ce mă refer.
Şcoala Centrală este o instituţie de învăţământ preuniversitar din Bucureşti, fiind totodată una dintre cele mai vechi şcoli din oraş. A fost fondată în 1851 prin edict regal de către domnitorul Barbu Ştirbei ca pensionat domnesc de fete, iar deschiderea şcolii s-a produs în 1852. Clădirea care ađăposteşte şi azi Şcoala Centrală a fost ridicată în 1890 după planurile lui Ion Mincu. Mincu este considerat iniţiatorul mişcării de identificare a unui stil românesc în arhitectură, cunoscut sub numele de stilul neo-românesc, motiv pentru care Universitatea de Arhitectură din Bucureşti îi poartă azi numele. Clădirea Şcolii Centrale este un exemplu perfect de arhitectură neo-românească, fiind construită pe un plan dreptunghiular, similar cu cel al unui ansamblu mânăstiresc, cu o curte interioară înconjurată de coridoare.
Într-una dintre plimbările mele prin oraş am observat un detaliu deosebit pe latura unei case de pe Vasile Părvan. M-am gândit că trebuie să aibă de-a face cu arta, şi bănuielile mi-au fost confirmate de o placă memorială aflată la intrarea în clădire care menţiona că în acea casă a locuit Maria Filotti, una dintre cele mai mari actriţe române ale secolului XX. Mărturisesc că până acum n-am avut habar de lucrul ăsta. Mă bucur tare că mi-a venit ideea să ţin acest blog. Datorită vânătorii după fotografii noi am ajuns să descopăr lucruri şi locuri din Bucureşti pe care nu le mai explorasem până acum, deşi am trăit aici mulţi ani.
Ziua de azi m-a prins pe drum şi chinuindu-mă cu o legătură foarte lentă la Internet, aşa că voi fi concisă. Pe scurt, fotografia zilei înfăţişează frumosul pridvor pictat al bisericii Creţulescu.