Una dintre moştenirile epocii de aur comuniste a fost aceea că sub nici o formă si în nici o condiţie nu aveai voie să calci pe iarbă într-un parc public. Îmi aduc aminte din copilărie de omniprezentele semne cu “Nu călcaţi pe iarbă! Amendă xxx lei”. După 1989 când am putut în fine să călatoresc prin lume am rămas uimită văzând că în multe ţări nu exista nici o interdicţie la călcatul pe iarbă. Prima oară când am păşit şi eu pe un gazon frumos tuns, m-am simţit un pic vinovată de actul meu ruşinos şi m-am întrebat de ce la ei se poate şi la noi nu. În fine. Vara trecută primăria a anunţat că de acum încolo cetăţenii Bucureştiului au voie să calce pe iarbă, dar sincer am crezut că gestul are mai mult de-a face cu publicitatea şi nu l-am luat în serios. Drept care am rămas uimită când am văzut semnul din fotografia de azi în parcul Cişmigiu. Apreciez invitaţia, în ciuda limbajului de lemn (“a staţiona”!) 🙂
Foişorul de Foc a fost construit în 1890-1892 ca turn de observaţie contra incendiilor, înlocuind Turnul Colţei care fusese demolat cu doi ani mai devreme în 1888. Pe vremea aceea turnul înalt de 42 de metri era cea mai înaltă clădire din oraş. Proiectul structurii a fost realizat de arhitectul George Mandrea. Turnul era menit să servească şi ca depozit de apă pentru incendii, având la partea superioară o structură metalică şi un rezervor. La inaugurarea lucrărilor s-a constatat însă că pompele de la Uzina de Apă Grozăveşti nu aveau suficientă putere pentru a umple rezervorul cu apă. O nouă uzină de apă a fost inagurată în 1924, dar la acel moment reţeaua de apă oraşului era destul de dezvoltată pentru a putea fi folosită pentru stingerea incendiilor. Pompierii au rămas în clădire până în 1935, deşi din 1910 supravegherea de la înălţime a fost înlocuită prin anunţurile telefonice. În 1963 în clădire a fost amenajat Muzeul Naţional al Pompierilor, care funcţionează şi azi.
Biserică Zlătari oglindită în clădirea Bucharest Financial Plazza pe Calea Victoriei.
Povestea librăriei Cărtureşti a început în 2000 cu o librărie micuţă care încetul cu încetul s-a transformat într-un brand cultural foarte cunoscut şi într-un lanţ de librării cu multe magazine în Bucureşti şi în ţară. Deşi am intrat în multe dintre Cărtureştiuri, preferata mea (şi se pare a multora, judecând după câţi oameni se perindă zilnic pe acolo) ramâne librăria din strada Arthur Verona (în fotografie), care e găzduită într-o casă frumoasă din secolul XIX. În opinia mea Cărtureşti are cea mai mare selecţie de cărţi din Bucureşti, şi o selecţie bună de DVDuri şi CDuri, şi de cănd cu extinderea de anul trecut lucrurile stau şi mai bine. Tot acolo găsiţi şi o ceainărie, o cafenea şi o terasă de vară iar destul de des au loc evenimente culturale, lansări de carte, concerte, expoziţii şi evenimente multimedia.
Mă întreb dacă cei care locuiesc în spatele ferestrelor dorm mai liniştiţi având aşa nişte paznici drăguţi.
Monumentul din fotografia de azi poartă numele oficial de Monumentul Eroilor Aerului dar majoritatea bucureştenilor il cunosc drept Statuia Aviatorilor. Pentru cine nu ştie, monumentul se găseşte în Piaţa Aviatorilor, la mijlocul bulevardului Aviatorilor (ca să vezi 🙂 ) Construcţia statuii a durat cinci ani, începând cu 1930, ea fiind opera sculptorilor Lidia Kotzebue and Iosif Fekete. A fost inaugurată în 1935 în prezenţa regelui Carol al II-lea şi a reginei Maria.
Sunt destul de sigură că piesa mică din stânga aparţine Pisicii Pătrate, dar n-am idee cine e creatorul desenului din dreapta.
Proaspăt renovat şi mai înfloritor ca niciodată. A fost construit în 1886 de catre arhitecţii Emil Ritten Forster si I.I. Râşnovanu în stilul arhitectural al Renaşterii germane. Iniţial pe acelaşi lot se afla Grand Hotel Broft, numit astfel după un fost chiriaş pe nume Carol Broft.
Puteţi ghici silueta palatului în poza de mai sus? Dacă nu, aveţi voie să aruncaţi un ochi şi la poza de mai jos 🙂
Zărit prin zona Grădina Icoanei.