La întoarcerea în Bucureşti acum câteva săptămâni am aflat de la un prieten că în fine s-a terminat cu pavarea Centrului Vechi. Având în vedere că primăria se chinuie cu proiectul ăsta de câţiva ani buni nu mi-a venit să cred, drept care am profitat de prima ocazie ivită să mă plimb un pic prin Centrul Vechi. Şi, minunea minunilor, prietenul meu avea dreptate. Cu câteva mici excepţii (cum ar fi intrarea din Splai pe Şelari) străzile din Centrul Vechi au fost pavate. S-a terminat în sfârşit cu plimbatul pe scânduri de lemn şi cu traversările prin praf sau noroi (depinzând de vreme).
Şi dacă rămânem încă puţin timp în parcul Cişmigiu, aşteptând căderea serii, putem să ne clătim ochii cu spatele luminat al palatului Creţulescu.
Bustul poetului naţional, parte din Rotonda Scriitorilor din Parcul Cişmigiu.
De fiecare dată când revin în România după o mai lungă plimbare prin străini trec prin acelaşi ritual: văzut familie şi prieteni, trecut pe la Cărtureşti să văd ce a mai apărut, mâncat tot ce mi-a lipsit pe alte meleaguri, de la sarmale la o shaorma dristoreană. Şi cum am revenit în ţară chiar înainte de Crăciun am avut parte de multe bunătăţuri una dintre ele fiind mai sus menţionatele sarmale. Din care am mâncat atât de mult încât nu mai vreau să văd sarmale vreo 2 luni cel puţin.
La 4 zile după venirea anului nou Bucureştiul încă îşi revine după sărbători. Traficul e încă navigabil, străzile sunt încă liniştite. Marea aglomeraţie pare să se fi mutat în parcuri, la patinoare şi la mall. Probabil că lunea viitoare, când se vor întoarce şi ultimii rătăciţi, vom avea din nou parte de nebunia bucureşteană de zi cu zi.
10 grade şi un cer atât de albastru? Greu de crezut…
Am aterizat la Bucureşti pe 23 decembrie, la timp pentru a înfuleca o masă de Crăciun delicioasă. Mă bucur că nu e încă foarte frig, mă aşteptam la mai rău. M-am bucurat şi că sfârşitul de an a fost unul însorit şi că încă n-am avut parte de atmosfera deprimantă care însoţeşte de obicei zilele de iarnă. Acum două zile m-am plimbat puţin prin centru cu intenţia de a fotografia decoraţiunile de Crăciun. Ca de obicei am făcut o gramadă de poze şi nu m-am putut hotărî care îmi place mai mult. Singura dezamăgire a fost Cişmigiul care comparat cu alţi ani mi s-a părut aglomerat, murdar şi plin de personaje dubioase.
La mulţi ani prietenilor mei virtuali! Un an nou mult mai bun decât cel care a trecut.