Aug 122009
O plimbare pe străzile din centru îţi poate scoate în cale multe graffiti, mai ales în Centrul Vechi. Am început să le observ acum vreo 3 ani şi de atunci le văd peste tot (după cum am dovedit-o şi cu fotografia de ieri, sunt cu ochii tot pe pereţi, ca să zic aşa). Multe dintre ele sunt pline de culoare şi înveselesc clădirile mohorâte pe care şi-au găsit adăpost. Pe cel din fotografie l-am găsit la Cărtureşti, pe Magheru, în stânga intrarii în librărie. N-am idee cine e artistul şi încă mă chinui să descifrez mesajul pe care vrea să-l transmită. Păcat că parte din desen e acoperită de lucrările de renovare la faţada librăriei.
Foarte educativ, pui Bucurestiul intr-o lumina in care nu mai reusim sa il vedem, de cat praf e in jur (de la concertul Madonnei, de exemplu…). Nefiind nascuta in Bucuresti, pot sa zic ca am o relatie de tip love-and-hate cu orasul asta, care m-a atras foarte tare, m-a format/deformat si a scos din mine de toate, cu bune si rele, asa cum mi-a si daruit de toate – bune si rele.
Acum suntem "en froid" eu si Buurestiul, imi e ceva mai greu de 2-3 ani sa fac abstractie de amestecul: praf/ noroi + cocalari + fite + masini scumpe + manele + blonde-de-dorobanti + locuri de parcare – lipsa + politisti analfabeti absurzi + claxoane + injuraturi + vanzatoare de magazin sau chelneri nepregatiti si aroganti + gropi in asfalt + caini vagabonzi (re-loaded…) + blazare + snobism + resemnare + lipsa de responsabilitate si curaj + arta de a ne face singuri nefericiti etc…
Poate daca intru mai des pe site-ul tau, imi imbunatatesc si eu relatia asta emotionala… Spor la treaba, Andreea!
In primul rind, multam mult de comentariu ca nu prea lasa lumea comentarii la versiune in romana a site-ului. Multam si pentru laude. In al doilea rind cred ca 99% din bucuresteni au o relatie de tip love/hate cu Bucurestiul. Pina si eu care m-am nascut aici si iubesc orasul asta am zile in care sint intr-o stare in care simt ca explodez, in general din cauze neseriozitatii oamenilor sau a unuia dintre motivele insirate de tine. In general aplic metoda "Serenity now" in care incerc sa ma calmez, sa nu ma enervez pentru motive care nu merita si dupa cum vezi pe site-ul asta, sa ma concentrez asupra lucrurilor pozitive din Bucuresti 🙂 Te mai astept pe blog. Sper sa ma tin de treaba 🙂
Serenity now, adica metoda tatalui lui George Costanza din Seinfeld, pentru cine nu a facut legatura. De atata detasare, o sa levitam maine-poimaine… In caz contrar, patim ca tatal lui George, care tot se infuria in cele din urma:).
Orasul asta cere nervi de otel si adaptabilitate iesita din comun. Cum functia creeaza organul, poate in curand ne creste un deget, vreo pleoapa prin te-mai-miri-ce loc, sau aripi…
Sper nu ajungem ca tatal lui George. Pot sa zic ca de exemplu enervarile mele au scazut la jumatate in momentul in care am incetat sa urmaresc stirile locale, in care totul e deformat si axat pe scandal. Acum traiesc un pic in afara societatii, vorbesc cu lumea de parca tocmai as fi aterizat in Romania. "Stii pe cine am vazut pe strada? Pe cine? Pe X-uleasca. Cine e aia? intreb. Cum, nu stii? Are o emisiune la Prima. Sa fie sanatoasa! S-a cuplat cu nu stiu cine. Ma crezi ca nu ma intereseaza?" Singurele pe care le mai citesc sint stirile culturale si cele internationale.
Cred că acest grafitti vrea să ilustreze drama omului contemporan ce nu se mai poate extrica din măruntaiele oraşului…