Cred că şi ea s-a săturat de frig sărăcuţa, mai ales că nu e prea îmbrăcată. Abia acum, când m-am pregătit să postez fotografiile de azi mi-am dat seama că de fapt statuia nu are trăsături de negresă. Bănuiesc că numele îi vine doar de la culoare. Drept care m-am apucat să sap şi am găsit-o listată într-o carte cu numele de “Nimfa lacului”, deşi n-am auzit pe nimeni spunându-i aşa.
Pentru azi, un Trăbănţel pictat într-o manieră cam înfricoşătoare, care pare că n-a mai fost mutat din loc de ceva timp.
Pentru azi vă propun o ghicitoare. Încercaţi să ghiciţi unde a fost făcută poza de mai sus. Chiar dacă locul asta din Bucureşti nu vă spune nimic, s-ar putea să fi văzut ceva similar în alte părţi, pentru că potrivit wikipedia mai sunt încă 140 de locuri similare pe glob. Ca elemente ajutătoare avem: cocteiluri, mâncare americană, muzică şi după cum se poate vedea din poză diverse obiecte de colecţie pe pereţi. Ambianţa plăcută, preţuri medii spre mari, cei mai buni nachos din Bucureşti 🙂 (notă: nu lucrez acolo, nici nu m-au angajat pentru reclamă, sunt doar o clientă mulţumită).
Fotografia de azi trebuia de fapt să apară ieri, dar dat fiindcă m-am hotărât să particip la ziua tematică de la site-ul City Daily Photo, am păstrat-o pentru azi.
Azi e zi tematică la City Daily Photo, o comunitate de oameni care au în comun două pasiuni: fotografia şi oraşul în care trăiesc. Ziua tematică e un eveniment care are loc la începutul fiecărei luni, când fiecare blog participant postează o fotografie pe o anumită temă. Tema zilei de azi este: “Pasaj”. Urmărind acest link puteţi vedea fotografiile care participă la ziua tematică
Pasajul Englez e unul dintre pasajele istorice ale Bucureştiului, legând Calea Victoriei de Strada Academiei. A fost construit în 1885, luându-şi numele de la Hotelul English, aflat la capătul dinspre Calea Victoriei al pasajului. Unele dintre camerele hotelului se găseau în lungul pasajului. După câţiva ani hotelul a fost transformat într-un bordel de lux, foarte faimos în epocă. Bordelul a fost închis de comunişti în 1947, clădirea fiind transformată în imobil de apartamente. După cum se poate observa din fotografie, starea pasajului azi e destul de deplorabilă, deşi am citit undeva că ar fi pe lista monumentelor istorice ale Bucureştiului. Sper ca banii pentru o renovare să fie găsiţi până la urmă, înainte ca pasajul să fie pierdut pentru totdeauna.
Ce au leii de împărţit cu păunii? Se pare că răspunsul este un balcon, mai precis balconul unei case de pe Maria Rosetti.
Calea Victoriei a fost chiar de la apariţia ei una dintre cele mai importante artere ale Bucureştiului. A fost construită în 1692, din ordinul lui Constantin Brâncoveanu care avea nevoie de un drum care să lege casele de la moşia sa Mogoşoaia cu Curtea Veche. La început strada era cunoscută sub numele de Podul Mogoşoaiei, pentru că era podită cu bârne de lemn. După Războiul de Independenţă din 1878, când armata victorioasă şi-a făcut intrarea în Bucureşti pe această arteră, numele i-a fost schimbat în Calea Victoriei. Între cele două războaie mondiale Calea Victoriei a devenit una dintre cele mai elegante străzi, locul unde lumea ieşea la plimbare pentru a-i vedea pe alţii şi a fi văzuţi la rândul lor. Calea Victoriei ţine de la Piaţa Naţiunilor Unite până la Piaţa Victoriei şi de-a lungul ei se înşiră unele dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti printre care Muzeul de Istorie (fostul palat al Poştelor), clădirea CEC, clădirea Cercului Militar Naţional, Casa Capşa, Palatul Telefoanelor, Biserica Creţulescu, Biblioteca Centrala Universitară, fostul Palat Regal (azi Muzeul Naţional de Artă), Ateneul, Palatul Cantacuzino etc. Pe unele dintre acestea le-am arătat deja aici pe blog şi ele pot fi regăsite dând click pe eticheta “Calea Victoriei”. Subiectul fotografiei de azi este o altă clădire frumoasă de pe Calea Victoriei, Palatul Ştirbei, construit în 1833-1835 după planurile arhitectului Michel Sanjouand.
Şi încă o poză, ultima pentru o vreme, cu Ateneul, luminat şi gata de spectacol.
