Pentru azi câteva poze din sala de concerte a Ateneului. Aceasta e de formă circulară, având 600 de locuri la parter şi 52 de loje. Pe peretele circular se găseşte o frescă înfăţişând momente din istoria României, operă a pictorului Costin Petrescu, executată între anii 1933-1938. Sala are o acustică deosebită.
M-am gândit să continui seria începută săptămâna trecută cu fotografiile din interiorul Operei Naţionale, cu alte câteva fotografii pe teme culturale, respectiv cu câteva poze cu interiorul Ateneului Român. Ateneul este una din clădirile mele favorite şi deseori mă gândesc la ea ca la o clădire reprezentativă pentru Bucureşti. Din păcate, din câte citesc pe internet, multă lume consideră Palatul Parlamentului mai definitoriu pentru Bucureşti decât Ateneul (şi poate au dreptate, cine ştie). Pozele de azi înfăţişează rotonda, partea centrala a parterului, care e susţinută de 12 coloane. Sala de concerte se găseşte deasupra acestei rotonde şi la ea se ajunge prin 4 scări de marmură. Mai există şi o a cincea scară centrală, “de onoare”, deschisă probabil numai la ocazii speciale.
Când ghioceii şi zambilele apar la vânzare pe străzi, atunci e sigur că în curând va veni şi primăvara.
Păstrând tema religioasă pentru încă puţin timp, pentru azi vă propun o fotografie cu Catedrala Romano Catolică Sfântul Iosif, cel mai important locaş de cult pentru catolicii Bucureştiului. Catedrala a fost construită între anii 1873-1884 după planurile arhitectului austriac Friedrich von Schmidt care a fost şi arhitectul primăriei din Viena. Exteriorul din cărămidă roşie este un amestec de stil romanic cu elemente neogotice cum ar fi rozeta şi portalul. Clădirea a fost reparată şi reconsolidată după toate cutremurele mari din secolul trecut. În mai 1999 catedrala a primit vizita Papei Ioan Paul al II-lea care a celebrat Sfânta Liturghie după ritul oriental împreună cu întreaga ierarhie a Bisericii Greco-Catolice din România. De câţiva ani s-a început construirea unui imobil de birouri înalt de 20 de etaje chiar lângă catedrală. Mi se pare cumva ironic că centrul poartă numele de Cathedral Plaza (că doar orice centru care se respectă trebuie să aibă un nume englezesc) având în vedere că Arhiepiscopia Romano-Catolică din Bucureşti se luptă încă pentru blocarea proiectului. Nu e prima dată că o clădire din sticlă apare peste noapte într-o zonă de case vechi si în mod sigur n-o să fie nici ultima dată. Interesele materiale sunt mari iar terenul din centrul Bucureştiului e cât e (adică finit).
Mai jos: Un banner de protest la biserica Bărăţia:
Săptămâna trecută am trecut prin zona Grădina Icoanei şi m-am oprit să mă uit un pic la fântâna din faţa Bisericii Anglicane. Baza fântânii era acoperită de zăpadă cu totul, dar am putut admira – şi fotografia – sculptura din vârf. Ansamblul se numeşte Maternitate, şi îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe copil. A fost inaugurat în iunie 2008 şi este opera lui Virgil Scripcariu. Scripcariu este şi autorul lucrării Arca lui Noe, care toată vara trecută s-a găsit în faţa librăriei Cărtureşti şi care a fost subiectul uneia dintre primele poze postate aici pe blog.
M-am tot gândit care ar putea fi motivul pentru care silueta din imagine fredonează “All my loving” (“Toata dragostea mea”) a formaţiei Beatles, dar n-am reuşit să inventez nimic mai acătării, aşa că vă invit pe toţi să vă folosiţi imaginaţia 🙂 “Aşa a vrut autorul” nu se pune 🙂 Graffiti fotografiat în Centrul Vechi pe Str. Zarafi.
Pentru azi încă un exemplu de arhitectură interbelică, o clădire interesantă aflată la intersecţia străzilor Maria Rosetti şi Jean Louis Calderon. După cum se vede, clădirea este împodobită de nelipsitul poster publicitar. Aşa e mai nou obiceiul, fiecare clădire din Bucureşti vine cu posterul ei. Ce îmi place cel mai mult la clădire e elementul cilindric de colţ, care bănuiesc că maschează scara blocului, legând între ele cele două volume. Clădirea datează din 1933, arhitect fiind Marcel Locar. Am inclus şi o fotografie cu uşa de la intrare, un detaliu Art Deco.
Anul trecut în septembrie am postat o fotografie înfăţişând faţada Operei Naţionale Bucureşti (aici). Ieri seară am avut ocazia să fotografiez şi interiorul. Nu arată la fel de impresionant ca alte clădiri de operă pe care am avut ocazia să le văd în călătoriile mele, dar având în vedere că a fost construită în timpul regimului comunist – ale cărui isprăvi arhitecturale le ştim cu toţii – cred că arată destul de bine.
Ce faci când nu ai unde stoca bicicletele iarna? Cred că răspunsul este evident: improvizezi o soluţie 🙂
… astea sunt ultimele poze cu zăpadă pe iarna asta. Pentru cine nu recunoaşte măreţul mausoleu, pozele sunt făcute în parcul Carol după una din ninsorile din iarna aceasta.
