E unul dintre pasajele care fac legătura între Calea Victoriei şi Academiei. A apărut în presă şi pe multe bloguri în vara lui 2008 când s-a aflat că ar exista planuri de demolare a două clădiri istorice aflate în pasaj. Deocamdată totul e încă în picioare. Pe când eram studentă treceam des pe aici. Mi-aduc aminte că la intrarea din Calea Victoriei era pe vremuri o patiserie bună.
Se pare că există o explicaţie foarte simplă pentru faptul că această clădire de pe Lipscani e în pericol de prăbuşire. Vezi mai jos.
Crăciun fericit alături de cei dragi, multă sănătate şi iubire! Mulţam că aţi trecut pe aici şi că asemenea mie încercaţi să cădeţi la pace cu acest haotic loc care e Bucureştiul.
Se pare că vom avea un Crăciun parţial alb, acum că zăpada de săptămâna trecută s-a topit lăsând în urmă munţi de zăpăroi (zăpadă + noroi). Cu toate astea ziua de 24 decembrie a fost una frumoasă, cu cer senin şi soare după cum se poate vedea din poza de mai sus.
Acelasi loc vinerea trecută, 18 decembrie
Acelasi loc luni 14 decembrie
Fotografia de azi surprinde o expozitie comemorativă deschisă în pasajul Universităţii care încearcă să prezinte prin fotografii şi imagini filmate atmosfera care cuprinsese Bucureştiul în zilele Revoluţiei. Au trecut 20 de ani de atunci şi cu toate astea mulţi dintre noi avem impresia că multe întrebări despre Revoluţie au rămas fără răspuns. Cine a tras, cine e responsabil, unde sunt azi cei vinovaţi. Ce s-a întâmplat după ce Ceauşescu a fugit. Mulţi dintre noi cred că revoluţia a fost “furată” de către comuniştii “cu faţă umană”, mulţi cred că nici n-a fost o revoluţie ci o lovitură de stat. Cu toate astea 1104 oameni au murit, majoritatea dintre ei cetăţeni anonimi ai Bucureştiului iar pentru acest motiv eu voi numi întotdeuna revoluţie evenimentele din decembrie 1989. E un sentiment frustant să ai impresia că nu ştii ce s-a întâmplat în realitate.
În încercarea de a face clienţii să le treacă pragul, multe magazine s-au aliniat spiritului sărbătorilor şi şi-au decorat faţadele cu luminiţe, globuri şi brazi de Crăciun. E şi cazul clădirii din imagine, Magazinul Victoria de pe Calea Victoriei. Ultima dată când am intrat în el, Victoria arăta mai mult a bazar decât a magazin modern fie el şi “universal”, dar lucrurile n-au stat întotdeauna aşa. La vremea când a fost construit, Magazinul Victoria purta numele de Galeries Lafayette şi era un magazin modern modelat după marile magazine pariziene. El introducea la Bucureşti o nouă formulă comercială, magazinul universal, până atunci bucureştenii fiind obişnuiţi cu prăvăliile mici din zona Lipscani. Victoria a fost construit în 1928 în stil Art Deco, după planurile arhitectului Herman Clejan. Magazinul a stat şi la baza unui banc celebru din perioada comunistă, banc bazat pe sloganul magazinului de la acea vreme “Magazinul Victoria, 50 de magazine într-unul singur”, care putea fi văzut pe peretele dinspre Poliţia Capitalei. Bancul era legat de salamul Victoria, “un salam in 50 de magazine” potrivit bancului, o aluzie la lipsa de alimente din perioada comunistă.
O zi care ne-a schimbat tuturor viaţa.
Din nou online după mai bine de 48 de ore de absenţă. Nu, n-am rămas înzăpezită mai ştiu eu pe unde, şi nici n-am fost în pauză de cumpărături ci hard disk-ul de la server cumpărat şi instalat la sfârşit de iunie şi-a dat obştescul sfârşit după numai 6 luni de funcţionare. Aşa că timp de două zile bărbatu-meu s-a chinuit să recupereze datele (ultimul back up era de acum 10 zile) şi să instaleze un nou server. Iar azi în fine totul e online, fără să fi pierdut nimic. Sper că acum mi s-a schimbat norocu şi păţania asta n-o să se întâmple din nou.
Prima fotografie după această pauză înfăţişează tot clădirea al cărei turn apărea în reflecţia ultimul post, de data asta dintr-o perspectivă directă, de la nivelul străzii. După cum am menţionat în postul anterior, clădirea se află pe Calea Victoriei şi e cunoscută sub numele de clădirea Adriatica. A fost ridicată în stil modernist în anii 1936-1937 de către arhitecţii Rudolf Fraenkel, Teller şi Dem Săvulescu. Dând click aici puteţi vedea o poză cu clădirea de la sfârşitul anilor 30.
După cum am menţionat într-o postare anterioară îmi plac mult fotografiile cu reflexii. Cred că prin exploatarea lor se pot obţine nişte efecte fotografice deosebite, dându-ne în acelaşi timp o nouă perspectivă de a privi lucrurile. Drept care pentru azi vă propun una din încercările mele de a obţine o reflexie frumoasă. Fotografia am făcut-o pe Calea Victoriei şi reprezintă turnul de la clădirea de birouri Adriatica (1936) reflectându-se la apus în clădirea Hotelului Novotel.
Mi-am dorit să ningă şi uite că mi s-a îndeplinit dorinţa. Din plin, aş putea spune 🙂 Drept pentru care, ca românul veşnic nemulţumit zic şi eu “Ho! Gata! Avem destulă zăpadă” 🙂
