Noiembrie nu este una din lunile mele favorite. Încă nu m-am obişnuit cu frigul de afară iar cerul întunecat şi ploaia mocănească mă fac să vreau să stau în pat toată ziua. Dar sunt şi două lucruri care îmi plac la luna noiembrie. Primul este apropierea sărbătorilor de iarnă. Al doilea sunt culorile toamnei, care pot face un peisaj destul de banal ca cel de din imaginea de azi să arate interesant. Fotografia am făcut-o pe malul Dâmboviţei, între Timpuri Noi şi Mărăşeşti.
Am mai vorbit într-o postare mai veche despre contrastul dintre cele două clădiri din imagine, vechea bancă vecină cu noul centru de birouri (fostă bancă), dar m-am gândit că ar fi interesant să postez şi o poză de detaliu.
Păstrând tema electorală, pentru azi vă propun două stencil graffiti pe această temă, pe care le-am fotografiat în ultima plimbare prin Centrul Vechi. Primul graffito cred că este destul de clar. Nu mi-e însă prea clar ce vrea să zică cel cu oaia. E clar că ideea e că votăm ca oile, dar nu mi-e clar de ce. E un vot de neîncredere la adresa sistemul politic democratic (un fel de nu contează cine iese că tot aia va fi, aşa că nu vă mai îngrămădiţi la vot) sau se referă la cei care merg să voteze cu cine le-a zis primarul sau tembelizorul?
Febra electorală pare să fi cuprins oraşul, afişe peste tot – sau mai nou reclame luminoase cu LED-uri.
O biserică frumoasă cocoţată în vârf de deal pentru a fi vizibilă din multe puncte ale oraşului. Asta se petrecea în trecut, astăzi nu mai este valabil datorită blocurilor din Centrul Civic. Ca să fac o paranteză, azi ne “bucurăm” privirile în zare cu Casa Poporului. Închid paranteza. E o minune că biserica n-a fost şi ea mutată în anii 80 ca multe altele, minune probabil datorată prieteniei dintre liderii Bisericii Ortodoxe Române şi Partidul Comunist Român. În secolul al XV-lea dealul Mitropoliei era acoperit de viţă de vie iar în vârful lui se găsea o biserică de lemn. Construcţia noii biserici a fost începută în 1656 de prinţul valah Constantin Şerban Basarab şi terminată de Radu Leon în 1668 când a fost numită şi “Mitropolia Ungro-Vlahiei”, titulatură deţinută până atunci de biserica Sf. Gheorghe-Vechi. După Primul Război Mondial Mitropolia a devenit Patriarhie a României Mari. Picturile originale ale bisericii s-au pierdut, singurul lucru care s-a păstrat fiind o icoană reprezentându-i pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, aceştia fiind şi ocrotitorii catedralei care poartă hramul Sfinţilor Constantin şi Elena. Pictura actuală a fost realizată în 1933 de Dimitrie Belisarie.
Mesajul din fotografie poate fi găsit pe multe trotuare din centru, la intrările de la metro etc. Nu prea cred că această campanie o să îmbunătăţească situaţia în vreun fel, mai ales că am mai văzut altele similare în trecut care nu par să fi avut vreun impact (de nici una din părţi). De fapt ceea ce mi-aş dori eu pentru concetăţenii mei e un pic mai mult decât scrie acolo şi n-are neapărat legătură cu ţiganii. Ce mi-aş dori să văd ar fi cum oamenii nu-şi mai dau cu părerea înainte de a cunoaşte subiectul discuţiei. Mi-aş dori să dispară stigma asta legată de faptul ca poate nu ai idee despre un anume subiect şi ca românii să aibă curajul să spună “nu ştiu despre ce vorbeşti, poţi te rog frumos să-mi explici şi mie”. Să nu mai credem că ne pricepem la toate şi de fapt în realitate să nu ne pricepem la nimic. Ca să parafrazez campania, “Cunoaşte înainte să-ţi dai cu părerea”.
Monumentul Soldaţilor Francezi îmi pare a fi cea mai populară statuie din Cişmigiu. De câte ori trec pe acolo e cineva care o fotografiază, sau oameni care se fotografiază cu ea. Monumentul a fost dezvelit în octombrie 1922 într-o ceremonie la care au participat mareşalul Ferdinand Foch şi generalul Henri Mathias Berthelot. Sculptorul Ion Jalea, el însuşi veteran de război, a fost decorat cu ordinul Legiunea de Onoare a Franţei.
Cişmigiul este unul dintre locurile mele favorite din Bucureşti. În timpul facultăţii obişnuiam să vin aici aproape zilnic. Ore în şir mă plimbam pe aleile parcului de mână cu alesul inimii, vorbind despre planurile noastre şi despre lume, aşa cum o vedeam la 20 de ani. După ce am terminat facultarea şi am început să lucrez n-am mai avut timp să vin în parc. Dar de când am început acest blog am tot trecut prin Cişmigiu, în căutare de subiecte de fotografiat. Întotdeauna găsesc ceva interesant, cum ar fi lebăda neagră sau băncile tricolore, apărute în postări anterioare. Şi mai sunt încă multe lucruri interesante în Cişmigiu pe care nu le-am fotografiat încă, aşa că am o grămadă de motive să-mi fac drum pe acolo. În fotografia de azi, una dintre statuile interesante din Cişmigiu: izvorul Sissi, sculptat de Dimitriu Bârlad (1890-1964) în care o mamă îndurerată de moartea fiicei sale toarnă apă dintr-un ulcior.
Prima şcoală de medicină din Romania a fost întemeiată în 1857, de medicul de origine franceză Carol Davila (1828-1884). Până atunci doctorii care practicau medicină în Romania erau şcoliţi în afara ţării. Ca o paranteză, astăzi situaţia e pe dos, doctorii merg la şcoală în România şi practică în afara ţării. Nu zic asta ca să critic, consemnez doar o stare de fapt. La urma urmei cu toţii căutăm condiţii mai bune de viaţă şi muncă. În 1869, Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie devine parte din nou înfiinţata Universitate Bucureşti iar în 1873 are loc susţinerea primelor teze de doctorat. Clădirea Facultăţii de Medicină, care este subiectul fotografiei de azi, a fost inaugurată în 1903. Ea a fost ridicată după planurile arhitectului Louis Blanc, în stil neoclasic francez. În faţa intrării principale se găseşte statuia lui Carol Davila creată de Carol Storck.
Mai întâi îmi cer scuze dacă aţi încercat să accesaţi Bucharest Daily Photo în cursul dimineţii. Pagina este găzduită pe un server aflat la mine acasă iar azi de dimineaţă a fost oprit curentul vreme de trei ore. Sper să nu se întâmple … prea des (bazat pe experienţa iernii trecute ştiu că se va mai întâmpla). Serverul e dotat cu un UPS care îl poate susţine încă 40 de minute, ceea ce de cele mai multe ori e suficient. Nu şi de data asta 🙁
După această scurtă digresiune urmează câteva cuvinte despre fotografia zilei. Îmi plac fotografiile cu reflexii şi ori de câte ori am ocazia, adică ori de câte ori găsesc o suprafaţă lucioasă şi ceva interesant oglindindu-se în ea, încerc să văd dacă pot scoate ceva interesant. Plimbându-mă ieri prin zona Izvor am dat peste una dintre ocaziile menţionate. Pentru cei nefamiliari cu Bucureştiul (n-am idee dacă am şi vizitatori din ţară sau nu) turnul aparţine clădirii de birouri Bucharest Financial Plaza.
