Andreea

Sep 282009
 

English version

Petre Antonescu, cel care a proiectat Facultatea de Drept, subiectul fotografiei din postul de ieri, este şi arhitectul celor două clădiri elegante din fotografia de azi, clădiri aflate la capătul sudic al Căii Victoriei, în Piaţa Naţiunilor Unite. Clădirile au fost ridicate între anii 1928-1930 şi în ele şi-au avut sediul în perioada interbelică societăţile de asigurare Adriatica şi Agricola Fonciera. În ciuda faptului că nu au fost încă renovate, cred că se poate observa foarte uşor că avem de-a face cu două construcţii deosebite. Ceea ce le distinge clar faţă de alte imobile din acea perioadă este modul inventiv în care arhitectul a tratat acoperişurile clădirilor.

Nu vreau să-mi dau aici (pe larg 🙂 ) cu părerea despre afişul publicitar care acoperă jumătare din clădire fiindcă sper să scriu mai încolo o postare pe tema uriaşelor afişe publicitare care s-au răspândit ca o plagă prin tot Bucureştiul. Drept care o să mă limitez la o singură întrebare: chiar nu avem destule blocuri în Bucureşti pe care să punem afişe, trebuie neapărat să le punem pe clădiri istorice?

Sep 272009
 

English version

Clădirea cu arhitectură serioasă din fotografia de azi e Facultatea de Drept din Bucureşti, parte din Universitatea din Bucureşti. A fost construită in 1935 în stil neo-clasic după planurile arhitectului Petre Antonescu. Deasupra intrării, pe faţadă, se găsesc statuile a cinci mari jurişti antici Licurg, Solon, Cicero, Papinian şi Justinian. Statuile sunt opera sculptorilor Ion Jalea şi Costin Georgescu.

Sep 262009
 

English version

Scuze pentru postarea târzie. Am fost prinsă într-o discuţie prelungită cu nişte prieteni buni, discuţie legată de valorile socităţii capitaliste. Discuţia a pornit de la noul film al lui Michael Moore, “Capitalismul, o poveste de dragoste”, film pe care nici unul din noi nu l-a văzut încă, dar despre care am citit în presă că ar fi o critică adusă capitalismului american contemporan. Ca oameni care au trăit şi în comunism şi în capitalism avem (eu şi prietenii) opinii foarte bine conturate pe marginea subiectului, drept pentru care discuţia a durat ceva. Şi dacă tot suntem la capitolul valori ale societăţii, m-am gândit că ar fi momentul să postez o fotografie a unui graffiti simplu pe care l-am găsit în gangul de la blocul Dunărea, la Universitate, vizavi de graffiti-ul cu nebunul, pe care l-am postat deja. Sunt curioasă cum interpretează alţii acest graffiti. Ceea ce cred eu că încearcă să zică este că ar trebui să fim atenţi ce învăţaturi, ce scală de valori transmitem copiilor noştri. Trăim într-o lumea a materialului, ca să o citez pe Madonna, dar asta e numai datorită valorilor pe care singuri le promovăm. Sau poate m-a dus pe mine imaginaţia prea departe şi graffiti-ul pur şi simplu arată pe cineva care face o prezentare pe marginea crizei economice 🙂

Sep 252009
 

English version

Ultima dată, promit 🙂 De mâine găsesc alt subiect. Cât despre poza de azi, bănuiesc că nu mai are nevoie de explicaţii. Dar pentru orice eventualitare, este vorba de panoul cu mersul trenurilor din Gara de Nord. Mi-a plăcut cât de colorat e, aşa că am decis să-l pozez.

Sep 242009
 

English version

M-am gândit să mai scriu şi azi câteva rânduri legate de Gara de Nord. Ca să fiu sinceră, mi-e greu să apreciez Gara de Nord la adevărata ei valoare. În materie de gări am văzut şi mai bune şi mai rele în călătoriile mele. Eu una m-am simţit întotdeauna în siguranţă la Gara de Nord, nu mi s-a furat nimic, n-am avut nici o experienţă neplăcută după cum mi-au povestit alţii. Cred că m-a ajutat şi faptul că vorbesc limba română 🙂 Nu e o staţie de tren foarte aspectuoasă dar cred că s-a îmbunătăţit în ultimii zece ani. E evident că mai e loc de mai bine. Nu ştiu de ce dar atmosfera e un pic demodată, nu arată a staţie de tren modernă (mă rog, asta nu e neapărat un lucru rău). Ce se mai poate găsi aici: în capătul peroanelor sunt câteva chioşcuri de unde se pot cumpăra ziare şi reviste, biscuiţi şi cola. Sunt de asemenea şi câteva locuri unde se poate mânca ceva, incluzând un McDonalds (locul preferat de mers la baie în Gara de Nord, atât de preferat încât ai nevoie de un cod ca să intri la baie, cod pe care îl primeşti când cumperi ceva; de fapt n-am mai fost acolo de ceva timp nu ştiu dacă mai au acelaşi sistem). Până de curând dacă n-aveai bilet trebuia să plăteşti intrarea în gară, adică să cumperi “bilet de însoţitor”. În fapt scopul era să elimine cerşetorii şi copii străzii (care oricum se descurcau să intre şi fără bilet de însoţitor). Acum se pare că au renunţat la sistem fiindcă ultimele dăţi când am fost la gară n-a trebuit să plătesc la intrare.

Sep 232009
 

English version

Gara de Nord este destinaţia cea mai probabilă pentru călătorul sosit la Bucureşti cu trenul, fiind gara principală a Bucureştiului. Aici se termină călătoria pe drumul de fier şi începe explorarea oraşului. De aici pleacă şi aici sosesc zilnic trenuri cu destinaţii naţionale şi internaţionale, Gara de Nord având legături cu un număr de oraşe din afara României cum ar fi Budapesta, Viena, Sofia, Bratislava, Chişinău, Belgrad, Praga, Veneţia etc. Gara s-a numit la început Gara Târgoviştei de la vechiul nume al actualei Calea Griviţei, care în acele vremuri se numea Calea Târgoviştei. A fost dată în folosinţă în 1872.

Sep 222009
 

English version

Ca să mai prelungesc un pic aniversarea, am decis ca astăzi să postez o fotografie cu o clădire frumoasă, numai bună de pus pe vederi sau în ghiduri turistice. Este vorba de clădirea Bibliotecii Centrale Universitare, aflate vizavi de Palatul Regal (sau Muzeul de Artă al României, după cum doriţi) în Piaţa Revoluţiei. Clădirea a fost ridicată după planul arhitectului francez Paul Gottereau, care a proiectat şi Palatul Regal şi clădirea CEC (a cărei fotografie n-am postat-o încă pe blog). Construcţia a început in 1890 iar inaugurarea s-a petrecut in 1895, clădirea primind numele de “Palatul Fundaţiei Universitare Carol I”, ea fiind ridicată pe locul cumpărat de regele Carol I pentru fundaţia care îi purta numele. În 1948 Biblioteca Fundaţiei Universitare devine instituţie de stat primind numele de Biblioteca Centrală Universitară. Clădirea a fost grav avariată în Revoluţia din 1989 când peste 500000 volume au fost distruse într-un incendiu. După 1990 biblioteca a fost restaurată iar în 2001 a fost redeschisă.

Sep 212009
 

English version

M-City e o serie de graffiti-uri foarte elaborate create de artistul polonez Mariusz Waras, subiectul principal al desenelor sale fiind peisajul urban. Lucrările sale pot fi văzute în multe oraşe, incluzând Varşovia, Berlin, Paris, Budapesta, Rio de Janeiro, Londra, Praga şi după cum probabil aţi ghicit deja Bucureşti. Waras a fost invitat la Bucureşti de Institutul Polonez cu ocazia “Nopţii Institutelor Culturale” prilej cu care artistul a realizat două lucrări, una aflată la Institutul Polonez (pe care n-am văzut-o încă) iar cea de-a doua este cea din fotografie, aflată pe gardul Uniunii Scriitorilor. Graffiti-urile lui Waras sunt alcătuite din peste 100 de componente individuale, reprezentând clădiri, elemente de infrastructură, oameni etc. care sunt întotdeauna aranjate într-un mod nou, formând o structură unică. Mai multe despre proiect puteţi găsi aici. N-am idee de ce, dar n-am prins într-o singură poză tot graffiti-ul. În schimb am fotografiat lucrarea pe bucăţele. Bănuiesc că aşa m-a ghidat inspiraţia de moment 🙂 Din această cauza am decis să postez toate trei pozele, ca să se vadă mai clar ce a vrut artistul.

Sep 202009
 

English version

Azi Bucureştiul împlineşte 550 de ani de existenţă, mai precis 550 de ani de la 20 septembrie 1459 când a fost menţionat pentru prima oară într-un document oficial de către Vlad Ţepeş. Săpăturile arheologice arată existenţa unor comunităţi mai vechi în aria Bucureştiului dar 1459 este prima dată când aşezarea este atestată cu numele de Bucureşti.

Nu m-am putut decide ce poză să postez cu ocazia aniversării, aşa că mi-a venit ideea să fac un colaj. Colajul conţine fotografii şi noi şi mai vechi, unele pe care le-aţi văzut deja precum şi altele noi. Fiecare poză în parte arată una din multele feţe ale Bucureştiului. E prima oară că fac un colaj aşa că îmi cer scuze dacă am mai greşit pe ici pe colo pe la colţuri.

Sep 192009
 

English version

În multe ţări din lume, mai ales în Europa de Nord sau în SUA, poţi vedea drapelul naţional abordat la balcoane sau în faţa caselor. Românii pe de altă parte nu au acest obicei. Anul trecut Băsescu a stârnit un val de discuţii când a cerut populaţiei să abordeze drapelul naţional la balcoane de 1 Decembrie. Bănuiesc că mulţi bucureşteni au acasă un steag al României, doar le vedem cu toţii scoase de la naftalină de câte ori echipa naţională de fotbal câştigă câte un meci şi lumea se adună în Piaţa Universităţii (deşi nici asta nu s-a mai întâmplat de mult). Cred însă că suntem departe de ţări ca Norvegia unde potrivit unui sondaj pe care l-am găsit pe web, doar 6% din populaţie nu deţine un steag naţional. Ca urmare am fost un pic mirată să văd câteva steaguri la balcoane pe Bulevardul Unirii, mai ales că mai sunt câteva luni până la 1 Decembrie.