Având în vedere că fotografia de ieri a înfăţişat clădirea Băncii Naţionale, n-o să fie greu de ghicit ce reprezintă reflexiile din fotografiile de azi.
Jan 262010
Jan 252010
Banca Naţională a României e o clădire masivă ocupând perimetrul delimitat de străzile Lipscani şi Doamnei, Smârdan şi Eugen Carada, din zona Centrului Vechi al Bucureştiului. Pe aceste locuri se găsea înainte una dintre cele mai faimoase clădiri din Bucureşti şi anume Hanul Şerban Vodă ridicat de Şerban Cantacuzino şi care a dăinuit din 1678 până în 1883. Clădirea Băncii Naţionale are două aripi iar fotografia de azi arată aripa nouă construită în timpul celui de-al doilea război mondial după planurile arhitectului Radu Dudescu ajutat de o echipă de arhitecţi (I. Al. Davidescu, N. Creţoiu, Gh. Nichitovici and G. Vidraşcu). Clădirea este în stil neoclasic cu coloane corintice.
Jan 242010
Nu cred că titlul de azi are nevoie de explicaţii 🙂 Propoziţia pare să fie atât de celebră încât o căutare pe google după “iarna nu-i ca vara” va da 1.880.000 rezultate. Deasemenea nu cred că există cineva care trebuie convins de faptul că “iarna nu-i ca vara”, dar m-am gândit să ilustrez această rostire prin fotografiile de azi, reprezentând una din statuile Giganţilor din Parcul Carol, statuie pe care s-a nimerit să o fotografiez şi iarna şi vara. Gigantul din pozele de azi a fost sculptat de Frederick Storck.
Jan 232010
Fântâna Cantacuzino este unul dintre monumentele mele favorite şi de câte ori trec prin parcul Carol îmi fac drum şi pe lângă ea, să o mai fotografiez încă odată. A fost ridicată în 1870 de către George Grigore Cantacuzino, la vreme aceea primarul capitalei. Fântâna a înlocuit o alta mai veche, construită în 1792-1793 de către mitropolitul Filaret al II-lea şi cunoscută sub numele de Fântâna (sau Cişmeaua sau Chioşcul) de pe Dealul Filaret. Aceasta s-a deteriorat încetul cu încetul şi a fost demolată în 1863. Municipalitatea a hotărât construirea unei alte fântâni, după cum putem aflat din cele inscripţionate pe fântână: “La annul una mie opt sute şepte deci s’a clădit aquestă fontenă cu cheltuiala domnului George Grigore Cantacuzino primarul capitalei în urma votului consiliului municipal al communei Bucuresci din şedinţa dela 8 august 1869 prin quare s’a decis a purta numele de Fontena George Grigore Cantacuzino”. Fântâna e construită în stil neoclasic şi este decorată cu basoreliefuri reprezentând cavaleri medievali şi steme.
Jan 222010
La câţiva paşi mai încolo de blocul Creditul Minier, imediat după blocul Dalles, urmează o altă clădirea interbelică, tot de colţ, cu o arhitectură la fel de interesantă. De data asta am reuşit să prind clădirea fără banner dar la o privire atentă se pot vedea drugii de metal instalaţi pentru agăţarea bannerelor pe faţadă (am văzut drugii din aştia pe multe clădiri din Bucureşti şi în opinia mea arată foarte neplăcut). Clădirea poartă numele de Imobilul SUN şi a fost construită în 1934 după planurile arhitectului Herman Clejan.
Jan 212010
Mărturisesc că îmi place foarte mult arhitectura interbelică. Cred că nu era greu de ghicit acest lucru având în vedere faptul că seria de fotografii pe această temă a ajuns la partea a şasea. Îmi plac toate stilurile şi toate formele interbelice, nu contează dacă vorbim de Modernism, Bauhaus sau Art Deco. Poate şi de aceea îmi place să mă plimb pe bulevardele Bălcescu şi Magheru, deşi sunt cele mai aglomerate artere din Bucureşti. Majoritatea clădirilor de pe aceste bulevarde au fost construite între 1920 şi 1940 şi din punctul meu de vedere sunt o adevărată desfătare arhitecturală aşa că m-am gândit să arăt aici pe blog câteva dintre cele mai interesante exemple. Pentru azi am ales Blocul Creditul Minier, aflat la intersecţia dintre Bălcescu şi Batiştei. A fost construit în 1937 după planurile arhitectutului State Baloşin. Îmi place elementul de colţ mai înalt şi modul în care se integrează el în restul clădirii. Mai îmi plac şi balcoanele cu detalii Art Deco. Am încercat timp de vreo jumătate de an să prind clădirea fară banner, dar s-a dovedit a fi o misiune imposibilă.
Jan 202010
După cum v-am prevenit ieri, urmează încă o poză cu zăpadă. Una care conţine o avertizare pe care concetăţenii mei par să o ignore fără să stea prea mult pe gânduri.
Jan 192010
Sper din toată inima că nu v-aţi plictisit deja de pozele cu zăpadă. Se pare că iarna asta e una cu multă ninsoare, aşa că vor mai urma şi altele. Sigur că aş putea posta poze din arhiva personală, făcute vara sau toamna trecută, dar mi se pare aiurea ca în pozele mele să arate totul verde şi să străluceasca soarele iar afară oraşul să fie sub doi metri de zăpadă. În plus chiar îmi place cum arată Bucureştiul acoperit de ninsoare. Ninge deja de două zile, ieri mai timid, azi mai cu furie. Toată lumea se plânge de starea drumurilor dar eu una pot să afirm că am văzut foarte multe pluguri prin oraş azi (poate ar trebui şi mai multe, dar asta e altă poveste); două dintre ele sunt chiar starurile fotografiei de mai sus.
Jan 182010
Dintre cele patru statui aflate în Piaţa Universităţii, cea din fotografia de azi pare să câştige de departe concursul de popularitate printre porumbei. Am observat din întâmplare acest amănunt pe la începutul toamnei, şi de atunci încoace de fiecare dată când trec prin piaţă mă uit la statui. Aproape întotdeauna porumbeii stau exclusiv doar pe această statuie, reprezentându-l pe Spiru Haret (15 februarie 1851 – 17 decembrie 1912), matematician, astronom, pedagog şi politician, de trei ori Ministru al Educaţiei, reformator al şcolii româneşti din secolul al XIX-lea. Statuia e de Ion Jalea şi a fost terminată în 1935.
Jan 172010
Pentru azi vă prezint – pe scurt, că e duminică şi mai bine lenevim 🙂 – frumoasele porţi de fier forjat de la parcul Ateneu.