May 282010
May 272010
Să ridice mâna sus cine ştia că în Bucureşti există un memorial Michael Jackson. Eu una n-am avut habar până când am dat peste el în parcul Herăstrău acum vreo trei săptămâni.
May 262010
Colegiul naţional Gheorghe Lazăr este al doilea liceu ca vechime din Bucureşti, fiind instituit în 1859 de către Alexandru Ioan Cuza şi deschis în 1860. Colegiul poartă numele lui Gheorghe Lazăr, pedagog considerat a fi fondatorul învăţământului în limba română, el înfiinţând în 1818 la Bucureşti prima şcoală cu predare în limba naţională. Liceul este unul din cele mai faimoase din Bucureşti iar poziţia lui pe colţul de sud-est a Cişmigiului e una de invidiat: chiulangii n-au foarte mult de mers 🙂
May 252010
Spre sfărșitul lunii noiembrie a anului trecut am postat o fotografie cu curtea interioară a bisericii Stavropoleos, cu mențiunea că mica curte inspiră pace și liniște indiferent de anotimp și de vreme. Fotografia de azi e o dovadă în plus la cele susținute atunci: așa arată curtea acum, la începutul verii.
May 242010
Fotografia de azi înfăţişează clădirea Teatrului Masca din cartierul Bucureştii Noi. Pe vremuri clădirea era cunoscută sub numele de “Casa de cultură Înfrăţirea între popoare”. În ciuda aspectului clasic, clădirea nu e foarte veche, ea fiind construită în 1953 după planurile arhitectului Nicolae Porumbescu. Motivul pentru care stilul clădirii este unul clasic este că stilul artistic acceptat de regimul comunist la acel moment era realismul socialist, mişcarea artistică oficială iniţiată de Uniunea Sovietică, care impunea o revenire artificială la clasic şi o îndepărtare de la tendinţele moderniste ale zilei. După revoluţie clădirea a găzduit pentru o vreme Teatrul Masca, care mai târziu s-a mutat în Militari, pe bulevardul Uverturii. Am citit pe o pagină de web că teatrul Masca nu ar fi renunţat la clădire şi că în prezent încearcă să strângă banii necesari pentru renovarea interioară a clădirii (informaţie pe care n-am reuşit să o verific din alte surse).
May 232010
Dat fiindcă am văzut stencil-ul astă pe mulţi pereţi din centru am senzaţia că cineva nu vrea să ne scape din ochi 🙂
May 222010
May 212010
Krikor Zambaccian (1889-1962), om de afaceri de origine armeană, a fost totodată un iubitor al frumosului, care în cursul vieţii sale a asamblat o importantă colecţie de artă. În 1930 el i-a cerut arhitectului C.D. Galin să conceapă o casă care va fi folosită şi ca spaţiu de locuit şi ca muzeu pentru colecţia sa. În 1942 casa a fost gata şi publicul amator de artă putea veni odată pe săptămână să admire colecţia. Muzeul Zambaccian a fost inaugurat în 1947 când casa şi colecţia au fost donate statului român. În actul de donaţie se stipula ca operele de artă să rămână în casa lui Zambaccian, dar după cutremurul din 1977, comuniştii au mutat colecţia la Muzeul Colecţiilor de Artă, pretinzând deteriorarea clădirii. În 1992, după căderea regimului comunist, colecţia a fost returnată iar muzeul a fost redeschis. Majoritatea operelor de artă aparţin artiştilor români care au creat în perioada cuprinsă între jumătatea secolului XIX până la jumătatea secolului XX, printre care Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Jean Al. Steriadi, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Nicolae Dărăscu, Theodor Pallady, Iosif Iser, Corneliu Baba etc, colecţia cuprinzând şi câteva picturi ale unor pictori francezi ca Delacroix, Renoir, Pissarro, Sisley, Cézanne. Muzeul e deschis de miercuri până duminică. Pe parcursul vizitei am încercat să mă pun în pielea lui Krikor Zambaccian şi să-mi imaginez, fară prea mare succes, cum ar fi să locuieşti acolo, printre atâtea picturi frumoase.
May 202010
Pentru azi vă propun două fotografii înfăţişând exteriorul bisericii Sfântul Spiridon Nou.
May 192010
Acum o lună am fost invitată la nunta unor prieteni şi cu acest prilej am avut ocazia să fotografiez încă o frumoasă biserică bucureşteană, Biserica Sfântul Spiridon Nou, de pe Calea Şerban Vodă. Sfăntul Spiridon Nou e cea mai mare biserică ortodoxă din Bucureşti şi am fost impresionată de ea, nu de mărimea ei, ci de cum arată atât interiorul cât şi exteriorul. Prima biserică pe acest loc a fost ridicată în 1766-1768, fiind începută de domnul Munteniei Scaltat-Vodă Ghica şi terminată de fiul său, Alexandru-Vodă Ghica. Această biserică a dainuit până în 1852 când biserica a fost refăcută din temelii, cu aprobarea domnitorului Barbu Ştirbei. Construcţia bisericii a durat până în 1858, sfinţirea făcându-se în 1860. Arhitecţii clădirii au fost Luigi Lipizer and Xavier Villacrosse iar pictura în ulei a fost făcută de Gheorghe Tattarescu in anul 1862. În secolul douăzeci biserica a fost avariată şi a necesitat reparaţii după cutremurele din 1940 şi 1977, în urma bombardamentelor din 1944 şi din cauza lucrărilor la construcţia metroului bucureştean în 1979 dar cea mai mare ameninţare a fost includerea ei pe lista neagră, a bisericilor care urmează a fi demolate de comunişti. Salvată prin intervenţia Patriarhului Teoctist (care a fost hirotonit chiar aici, la 5 martie 1950), biserica a fost reparată şi înfrumuseţată, sfinţirea ei făcându-se în anul 1990. Stilul arhitectural este neogotic cu influenţe tradiţionale româneşti.
