Bunica făcea unul foarte bun, mama nu-l nimerea niciodată iar eu n-am încercat încă să fac cozonac. Noroc că am în jurul meu multă lume care încearcă.
Partea mea favorită din meniul de Paşte.
Un Paşte fericit tuturor alături de cei dragi!
După concertul Madonnei din luna august a anului trecut şi un festival de bere care i-a urmat, Parcul Izvor arăta complet distrus, fără iarbă şi cu mulţi copaci ofiliţi. Au urmat proteste ale organizaţiilor de protecţie a mediului a căror consecinţă a fost renovarea parcului, care a venit mai repede decât mă aşteptam. Parcul arată bine zilele astea, deşi cred că i-ar prinde bine ceva mai mulţi copaci.
Dacă nu fotografiam tractorul din Cişmigiu aş fi ales fotografia de azi pentru ziua tematică de ieri. Ouă de Paşte vopsite de soacra mea şi de care ne vom bucura duminică.
Azi e zi tematică la City Daily Photo, o comunitate de oameni care au în comun două pasiuni: fotografia şi oraşul în care trăiesc. Ziua tematică e un eveniment care are loc la începutul fiecărei luni, când fiecare blog participant postează o fotografie pe o anumită temă. Tema zilei de azi este: “Roşu”. Urmărind acest link puteţi vedea fotografiile care participă la ziua tematică
Fotografia de azi înfâţişează un tractor roşu, pe care l-am fotografiat acum vreo două zile în timpul unei plimbări prin Cişmigiu. Bănuiesc că e folosit la amenajările de primăvară din parc.
Câteva exemple de ce se poate găsi la Târgul de Paşte. Evident că nu m-am putut abţine şi am cumpărat 4 pahare mici, de care n-am nevoie şi care or zacă prin casă adunând praful. Uff.
Chioşcul din Cişmigiu a fost decorat cu ocazia unui târg de Paşte: “Tradiţii şi Flori de Sărbători”. Numele târgului mi se pare un pic caraghios şi forţat (o rimă cam de clasa a treia) dar târgul pare să aibă success pentru că în Cişmigiu era popor grămadă, mai ales pentru o zi de marţi. Ce e drept, o zi însorită de marţi. Cea de-a doua fotografie înfăţişează afişul de la intrarea principală.
… acum la întors acasă. Aş fi vrut să zbor dar angajaţii de la British Airways au fost în grevă, drept care călătoria mea spre casă a durat aproape două zile. N-a fost chiar o experienţă total neplăcută, pentru că ne-au dat o cameră de hotel la Heathrow şi bilete de masă dar abia aşteptam să ajung la Bucureşti. Drept care m-am bucurat (în ciuda vremii) când în fine azi după-amiază am dat cu ochii de semnul din fotografie.