Pe uşa teatrului de vară Capitol.
Alexandru Ciubotariu, cunoscut şi sub numele de Ciubi e probabil cel mai cunoscut autor de graffiti din Romania. Semnătura lui este Pisica Pătrată, o creatură fabuloasă care poate fi văzută pe multe dintre zidurile Bucureştiului şi care a devenit o adevărată marcă urbană. În ianuarie trecut Ciubotariu a devenit şi primul creator de graffiti român ale cărui lucrări au fost reunite într-un album, publicat de editura Vellant. Albumul conţine fotografii documentând apariţiile Pisicii Pătrate prin Bucureşti şi alte câteva oraşe. Pisica Pătrată a mai apărut aici pe blog în septembrie trecut, iar azi v-o prezint într-o nouă încarnare.
Am senzaţia că din fotografia de ieri nu a fost suficient de clar de câtă nevoie de renovare au casele din Centrul Vechi. Aşa că m-am decis să mai postez câteva fotografii de pe Strada Franceză. Prima fotografie înfăţişează chiar casa al cărui etaj superior a fost subiectul pozei de ieri. Mi se rupe inima când văd în ce stare sunt unele dintre casele din Centrul Vechi. Păcat, mai ales cu cât cred cu toată tăria – şi în mod sigur nu sunt singura care crede asta – că zona are mare potenţial.
Fotografia de azi înfăţişează etajul superior al unei case de pe strada Franceză, una dintre străzile din Centrul Vechi care a fost deja repavată. Din păcate, majoritatea caselor de pe strada Franceză sunt într-o stare avansată de degradare şi au mare nevoie de renovare. În ciuda aerului de dărăpanare mie una îmi sunt tare dragi şi cred că în faţadele lor în ruină se poate citi încă eleganţa lor trecută.
Voi fi plecată din Bucureşti pentru următoarele două săptămâni, dar plănuiesc să postez zilnic aşa că vă aştept ca până acum.
Într-un post anterior pe tema Teatrului Naţional din Bucureşti am menţionat că faţada acestuia a fost remodelată în 1984, obţinându-se varianta care poate fi văzută în fotografia de azi. Aceasta va fi însă modificată în curând, teatrul urmând să intre anul acesta în lucrări ample de renovare. Din ce am văzut în presă, planul propus revine la versiunea din 1973 a clădirii.
Ieri dimineaţă, 11 martie, m-am dat jos din pat şi am descoperit că afară ningea cu spor. Nu cred că există cineva care să nege că iarna asta a fost una aspră. De obicei la începutul lui martie vremea era mai călduţă, cu câteva raze de soare şi ciripeli prin copaci. Nu şi de data asta. Ce să zic? Încălzirea globală.
Azi însă a fost mai neplăcut ca ieri, pentru pietoni cel puţin, pentru că ninsoarea s-a transformat în ploaie, iar zăpada adunată pe jos s-a transformat într-o fleşcăială de nota zece.
Astăzi, foto-blogerii de la City Daily Photo, îl onorează pe Eric Tenin, cel care acum cinci ani, pe 11 martie 2005, a început să posteze zilnic o fotografie din oraşul său, astfel rezultând Paris Daily Photo. De-a lungul celor cinci ani Eric a inspirat o mulţime de oameni să-şi creeze propriile foto-bloguri, incluzând şi pe autoarea blogului aici de faţă. Vara trecută, în timp ce mă pregăteam pentru o excursie la Paris, am dat peste blogul său şi aşa mi-a venit ideea unui blog similar despre Bucureşti. Pentru a sărbători cei cinci ani de activitate neîntreruptă, s-a votat ca toţi participanţii la tema de azi să posteze o fotografie folosind una dintre metodele de a fotografia ale lui Eric: plasarea aparatului de fotografiat la nivelul solului sau înclinarea acestuia pentru a obţine o imagine aplecată. Urmărind acest link puteţi vedea fotografiile care participă la ziua tematică
Fotografia de azi înfăţisează clădirea Bibliotecii Naţionale a României, care înainte de 1955 a purtat numele de Palatul Bursei. A fost construită în stil neoclasic francez între anii 1906-1911 după planurile arhitectului Ştefan Burcuş.
După cum se poate vedea mai sus, casa din fotografia de azi are un acoperiş ceva mai neobişnuit. Casa i-a aparţinut lui Alexandru Dimitriu (1871-1955), lucrător în metal, care între 1900-1940 a proiectat şi construit câteva acoperişuri pe structuri metalice şi cupole din Bucureşti. Lucrările sale pot fi admirate şi astăzi la Ateneul Român, Gara de Nord, Palatul Patriarhiei, Primăria Sectorului 1 (împodobită cu o armură similară cu cea din pozele de azi), clădirea care azi adăposteşte Biblioteca Naţională, turlele bisericii Silvestru etc. Cavalerul îmbrăcat în armură care împodobeşte casa în care Dimitriu a locuit ţine în mână un ciocan în locul unei săbii, un simbol al meseriei autorului.
Altă zi, altă sărbătoare 🙂 De data asta una religioasă. Cei 40 de mucenicii erau soldaţi romani dintr-o legiune aflată lângă oraşul Sevastia, în Armenia. Ei şi-au mărturisit credinţa creştină, motiv pentru care au fost condamnaţi la moarte prin îngheţare pe malul unui lac. Bănuiesc că nu trebuie să mai menţionez cum se sărbătoreşte în România, ştim cu toţii. O să-mi cer doar scuze pentru calitatea pozelor. Sunt mai vechi şi când le-am făcut nu m-am gândit că le voi posta pe web, aşa că n-am dat prea mare importanţă încadrării sau aranjării scenei.
Nu e o fotografie prea inspirată, dar n-am găsit ceva mai protrivit pentru subiectul de azi.