Pentru azi, colţul George Apostu din Parcul Kiseleff.
Verile bucureştene devin din ce în ce mai pline de concerte în aer liber, iar după cum se poate vedea din fotografia de azi, bucureştenii par să le guste din plin.
În fotografia de azi avem doi lei care susţin din greu balconul de la etajul întâi al Palatului Dacia (Lipscani cu Calea Victoriei, construit în 1874). Cred că e destul de evident că cei doi mai au doi fârtaţi pe care viziunea mea artistică i-a lăsat pe dinafară. Mare păcat că nu se face nimic pentru restaurarea clădirii.
Ieri a început la Romexpo a cincea ediţie a târgului de carte Bookfest, care va ţine până pe 13 iunie. Ca de obicei târgul e o ocazie bună pentru cumpărat cărţi, majoritatea editurilor având reduceri de 5 – 20%. Vor avea loc şi tot felul de evenimente: lansări de carte, mese rotunde, concerte etc. Anul acesta există şi o ţară invitată şi anume Spania.
Am rămas din nou în urmă cu postările, de vină fiind Sibiul care mi-a acaparat jumătate din săptămâna trecută. Voi încerca să recuperez pe cât se poate în zilele următoare.
Terasele de vară sunt în plină activitate.
Un capac de canal bucureştean inscripţionat cu stema oraşului.
Fotografiile de azi înfăţişează Biserica Anglicană a Învierii din Bucureşti, aflată la intersecţia a trei străzi, în apropiere de Grădina Icoanei. Ca multe alte biserici din Bucureşti şi Biserica Anglicană are o istorie interesantă. Construită în 1913-1914 pe o bucată de pământ donată de primărie, biserica a fost deschisă după primul război mondial în 1920, fiind sfiiţită în 1922 de episcopul Gibraltarului. În zilele de început biserica a fost frecventată cu regularitate de către Regina Maria, cu ajutorul căreia biserica a fost terminată. Biserica a fost închisă în timpul celui de-al doilea război mondial, din 1940 până în 1944, perioadă în care a fost întreţinută de o îngrijitoare pe nume Maria, care a continuat să aibă grijă de biserică până în 1983 când a fost obligată să iasă la pensie. În 1982, ca mulţumire pentru abnegaţia sa, Maria a primit Crucea Sfîntului Augustin din partea Arhiepiscopului de Canterbury. După venirea la putere a comuniştilor biserica a funcţionat fără să aibă un preot detaşat până în 1966, ea fiind deservită de preoţi aflaţi în vizită în Bucureşti. Pagina oficială a bisericii (în limba engleză) vorbeşte despre condiţiile aspre din anii 80 când biserica era supravegheată permanent şi când românii care îndrăzneau să-i calce pragul erau intimidaţi de autorităţi. La momentul actual în biserică se ţin slujbe în limba engleză în fiecare duminică. Clădirea de cărămidă roşie care aminteşte de arhitectura britanică este opera arhitectului Victor Gh. Ştephănescu.
Parte din fântâna dedicată jurnalistului Luigi Cazzavillan, aflată în mijlocul parcului cu acelaşi nume.
Toamna trecută am publicat aici pe blog povestea lupoaicei cele plimbăreţe menţionând că în curând ea va fi mutată din nou din Piaţa Romană la intrarea pe Lipscani din Piaţa Sfântul Gheorghe. Fotografia de azi e dovada că primarul s-a ţinut de cuvânt.