Pentru azi, colţul George Apostu din Parcul Kiseleff.
Jun 132010
May 212010
Krikor Zambaccian (1889-1962), om de afaceri de origine armeană, a fost totodată un iubitor al frumosului, care în cursul vieţii sale a asamblat o importantă colecţie de artă. În 1930 el i-a cerut arhitectului C.D. Galin să conceapă o casă care va fi folosită şi ca spaţiu de locuit şi ca muzeu pentru colecţia sa. În 1942 casa a fost gata şi publicul amator de artă putea veni odată pe săptămână să admire colecţia. Muzeul Zambaccian a fost inaugurat în 1947 când casa şi colecţia au fost donate statului român. În actul de donaţie se stipula ca operele de artă să rămână în casa lui Zambaccian, dar după cutremurul din 1977, comuniştii au mutat colecţia la Muzeul Colecţiilor de Artă, pretinzând deteriorarea clădirii. În 1992, după căderea regimului comunist, colecţia a fost returnată iar muzeul a fost redeschis. Majoritatea operelor de artă aparţin artiştilor români care au creat în perioada cuprinsă între jumătatea secolului XIX până la jumătatea secolului XX, printre care Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Jean Al. Steriadi, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Nicolae Dărăscu, Theodor Pallady, Iosif Iser, Corneliu Baba etc, colecţia cuprinzând şi câteva picturi ale unor pictori francezi ca Delacroix, Renoir, Pissarro, Sisley, Cézanne. Muzeul e deschis de miercuri până duminică. Pe parcursul vizitei am încercat să mă pun în pielea lui Krikor Zambaccian şi să-mi imaginez, fară prea mare succes, cum ar fi să locuieşti acolo, printre atâtea picturi frumoase.
May 012010
Azi e zi tematică la City Daily Photo, o comunitate de oameni care au în comun două pasiuni: fotografia şi oraşul în care trăiesc. Ziua tematică e un eveniment care are loc la începutul fiecărei luni, când fiecare blog participant postează o fotografie pe o anumită temă. Tema zilei de azi este: “Statui”.
Urmărind acest link puteţi vedea fotografiile care participă la ziua tematică
Aveam planuri măreţe pentru această zi tematică. Urma să fotografiez o statuie care se va potrivi nu numai cu ziua tematică ci şi cu Ziua Internaţională a Muncii (când, să nu uităm, oamenii muncii au obţinut dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului). Ştiu câteva statui în Bucureşti care s-ar potrivi bine ambelor teme. Dar, socoteala de acasă … În ultimele zile am fost ţinută prizonieră în casă de o răceală zdravănă, aşa că în locul a ceea ce plănuisem îl puteţi admira pe Atlas, stând în mijlocul unui rond de flori în parcul Cişmigiu. Singurul lucru de care nu prea sunt sigură este dacă Atlas se califică drept statuie sau e încadrat mai degrabă ca sculptură.
Sep 142009
Dat fiindcă am menţionat în postarea de ieri Hanul cu Tei, m-am gândit că ar fi un moment bun să spun câteva cuvinte despre fostul han şi să postez o fotografie a curţii interioare. Bucureştiul era pe vremuri plin de locuri ca acesta, unde călătorii şi comercianţii în trecere prin oraş puteau să se bucure de o masă bună şi un pahar de băutură şi să găsească adăpost pentru noapte. Din păcate multe dintre hanurile vechi fie au fost demolate fie sunt în ruină (cum ar fi Hanul Gabroveni din vecinătatea Hanului cu Tei). Deşi Hanul cu Tei nu mai este folosit pentru destinaţia sa iniţială, în ziua de azi adăpostind o galerie de artă, încă îşi păstrează ceva din pitorescul de atunci, din atmosfera secolului al XIX-lea. Curtea interioară leagă străzile Lipscani si Blănari. Hanul a fost construit in 1833-1834 de doi comercianţi, Anastasie Hagi Gheorghe Polizu şi Ştefan Popovici. Fiecare din ei era propietar pe 14 prăvălii, unul pe partea de răsărit, celălalt pe partea de apus a curţii. În ziua de azi parterul este ocupat cu galerii de artă, magazine de antichităţi, magazine cu materiale pentru artişti precum şi un bar. Etajul superior este lucrat în lemn şi cu geamuri mari, aşa cum se obişnuia la vremea respectivă. Hanul a fost restaurat între anii 1969-1973.
Aug 112009
English version
Dacă mergeţi pe strada Arthur Verona din bulevardul Magheru spre Pitar Moş, uitaţi-vă cu atenţie la clădirea galbenă de pe partea dreaptă. În ferestrele oarbe din partea superioară a clădirii se găsesc 19 fotografii, în fapt portrete, rămase acolo de anul trecut. Proiectul s-a numit “Omul de lângă tine” şi fotografiile ii aparţin lui Dan Hayon. Au fost puse acolo în iunie 2008 cu ocazia evenimentului “Street Delivery”, eveniment care are loc în fiecare an din 2005 încoace. În timpul lui “Street Delivery” o stradă din Bucureşti este închisă traficului rutier şi pentru două zile devine o zonă pietonală; sloganul evenimentului este “Închidem strada pentru maşini şi o deschidem pentru oameni”. În timpul Street Delivery au loc o serie de evenimente cu teme ca urbanism şi mediu înconjurător, activităţi de divertisment, jocuri pentru copii, expoziţii, concerte, proiecţii foto şi de filme, lansare de carte, artă stradală, etc. Efectul portretelor lui Dan Hanyon este foarte puternic şi am senzaţia că poza mea de azi nu prea le face dreptate.
Aug 062009
Am observat instalaţia din faţa librăriei Cărtureşti de îndată ce a fost plasată acolo, dar nu m-am gândit prea mult la semnificaţia ei pâna n-am auzit pe cineva menţionând “arca de la Cărtureşti”, moment în care m-am luminat. Aşa e, e Arca lui Noe. Am căutat pe Internet şi am aflat că autorul lucrării se numeşte Virgil Scripcariu şi că instalaţia a fost făcută pentru festivalul Europalia, Agorafolly 2007, sculptura fiind amplasată pentru aproape o lună în Place du Musée, în curtea palatului lui Charles of Lorraine în centrul oraşului Bruxelles. Îmi place cum stă girafa în faţă, ca un catarg care conduce arca.