Multe dintre bisericile vechi din București au o istorie cât se poate de dramatică: incendii, cutremure, demolări, închiderea temporară. Acesta este și cazul bisericii Domnița Bălașa, una dintre cele mai populare biserici din București, care a fost refăcută, renovată și consolidată de un număr record de ori. Prima biserică pe acest loc a fost ridicată în 1773 – 1774 de către Domnița Bălașa (1693 – 1752), cea de-a șasea fiică a lui Constantin Brâncoveanu, si de către soțul ei Manolache Lambrino. Mica biserică din lemn a fost distrusă de un incendiu fiind înlocuită de Domnița Bălașa cu o structura de piatră în 1751. Refăcută în 1831 de către banul Grigore Brâncoveanu, biserica a fost distrusă din nou în cutremurul din 1838 fiind reconstruită între 1838 – 1842 de către băneasa Safta Brâncoveanu. La rândul ei noua biserică a fost deteriorată de inundații find înlocuită cu o nouă clădire, ridicată în stil neo-românesc și neo-bizantin între 1881 – 1885 după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. Aceasta e construcția în dungi pe care o putem vedea și azi. Ea a mai fost renovată și consolidată după cutremurele din 1940 și 1977. O clădire frumoasă după părerea mea și se pare și a multora, dacă e să ne luăm după numărul de nunți care au loc aici la fiecare sfârșit de săptămână.
Fotografiile de azi înfăţişează Biserica Anglicană a Învierii din Bucureşti, aflată la intersecţia a trei străzi, în apropiere de Grădina Icoanei. Ca multe alte biserici din Bucureşti şi Biserica Anglicană are o istorie interesantă. Construită în 1913-1914 pe o bucată de pământ donată de primărie, biserica a fost deschisă după primul război mondial în 1920, fiind sfiiţită în 1922 de episcopul Gibraltarului. În zilele de început biserica a fost frecventată cu regularitate de către Regina Maria, cu ajutorul căreia biserica a fost terminată. Biserica a fost închisă în timpul celui de-al doilea război mondial, din 1940 până în 1944, perioadă în care a fost întreţinută de o îngrijitoare pe nume Maria, care a continuat să aibă grijă de biserică până în 1983 când a fost obligată să iasă la pensie. În 1982, ca mulţumire pentru abnegaţia sa, Maria a primit Crucea Sfîntului Augustin din partea Arhiepiscopului de Canterbury. După venirea la putere a comuniştilor biserica a funcţionat fără să aibă un preot detaşat până în 1966, ea fiind deservită de preoţi aflaţi în vizită în Bucureşti. Pagina oficială a bisericii (în limba engleză) vorbeşte despre condiţiile aspre din anii 80 când biserica era supravegheată permanent şi când românii care îndrăzneau să-i calce pragul erau intimidaţi de autorităţi. La momentul actual în biserică se ţin slujbe în limba engleză în fiecare duminică. Clădirea de cărămidă roşie care aminteşte de arhitectura britanică este opera arhitectului Victor Gh. Ştephănescu.
Spre sfărșitul lunii noiembrie a anului trecut am postat o fotografie cu curtea interioară a bisericii Stavropoleos, cu mențiunea că mica curte inspiră pace și liniște indiferent de anotimp și de vreme. Fotografia de azi e o dovadă în plus la cele susținute atunci: așa arată curtea acum, la începutul verii.
Pentru azi vă propun două fotografii înfăţişând exteriorul bisericii Sfântul Spiridon Nou.
Acum o lună am fost invitată la nunta unor prieteni şi cu acest prilej am avut ocazia să fotografiez încă o frumoasă biserică bucureşteană, Biserica Sfântul Spiridon Nou, de pe Calea Şerban Vodă. Sfăntul Spiridon Nou e cea mai mare biserică ortodoxă din Bucureşti şi am fost impresionată de ea, nu de mărimea ei, ci de cum arată atât interiorul cât şi exteriorul. Prima biserică pe acest loc a fost ridicată în 1766-1768, fiind începută de domnul Munteniei Scaltat-Vodă Ghica şi terminată de fiul său, Alexandru-Vodă Ghica. Această biserică a dainuit până în 1852 când biserica a fost refăcută din temelii, cu aprobarea domnitorului Barbu Ştirbei. Construcţia bisericii a durat până în 1858, sfinţirea făcându-se în 1860. Arhitecţii clădirii au fost Luigi Lipizer and Xavier Villacrosse iar pictura în ulei a fost făcută de Gheorghe Tattarescu in anul 1862. În secolul douăzeci biserica a fost avariată şi a necesitat reparaţii după cutremurele din 1940 şi 1977, în urma bombardamentelor din 1944 şi din cauza lucrărilor la construcţia metroului bucureştean în 1979 dar cea mai mare ameninţare a fost includerea ei pe lista neagră, a bisericilor care urmează a fi demolate de comunişti. Salvată prin intervenţia Patriarhului Teoctist (care a fost hirotonit chiar aici, la 5 martie 1950), biserica a fost reparată şi înfrumuseţată, sfinţirea ei făcându-se în anul 1990. Stilul arhitectural este neogotic cu influenţe tradiţionale româneşti.
Pentru azi vă propun trei fotografii ale frumoasei uşi de lemn de la Biserica Stavropoleos.
Biserică Zlătari oglindită în clădirea Bucharest Financial Plazza pe Calea Victoriei.
Ziua de azi m-a prins pe drum şi chinuindu-mă cu o legătură foarte lentă la Internet, aşa că voi fi concisă. Pe scurt, fotografia zilei înfăţişează frumosul pridvor pictat al bisericii Creţulescu.
Biserica Creţulescu, cunoscută şi sub numele de Kretzulescu, este o biserică ortodoxă situată în Piaţa Revoluţiei, lângă fostul Palat Regal. Considerată a fi una dintre cele mai vechi biserici din Bucureşti, biserica a fost ridicată între anii 1720-1722 prin grija logofătului Iordache Creţulescu şi a soţiei sale Safta, fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu. Stilul arhitectural este cel Brâncovenesc. Iniţial exteriorul bisericii a fost pictat, tencuiala fiind înlăturată în timpul unei renovări făcute în 1935-1936 sub conducerea arhitectului Ştefan Balş. Biserica a mai fost renovată după cutremurul din 1977 şi după Revoluţia din 1989. În timpul regimului comunist biserica urma a fi demolată dar a fost salvată prin intervenţia arhitecţilor printre care Henriette Delavrancea-Gibory.
Păstrând tema religioasă pentru încă puţin timp, pentru azi vă propun o fotografie cu Catedrala Romano Catolică Sfântul Iosif, cel mai important locaş de cult pentru catolicii Bucureştiului. Catedrala a fost construită între anii 1873-1884 după planurile arhitectului austriac Friedrich von Schmidt care a fost şi arhitectul primăriei din Viena. Exteriorul din cărămidă roşie este un amestec de stil romanic cu elemente neogotice cum ar fi rozeta şi portalul. Clădirea a fost reparată şi reconsolidată după toate cutremurele mari din secolul trecut. În mai 1999 catedrala a primit vizita Papei Ioan Paul al II-lea care a celebrat Sfânta Liturghie după ritul oriental împreună cu întreaga ierarhie a Bisericii Greco-Catolice din România. De câţiva ani s-a început construirea unui imobil de birouri înalt de 20 de etaje chiar lângă catedrală. Mi se pare cumva ironic că centrul poartă numele de Cathedral Plaza (că doar orice centru care se respectă trebuie să aibă un nume englezesc) având în vedere că Arhiepiscopia Romano-Catolică din Bucureşti se luptă încă pentru blocarea proiectului. Nu e prima dată că o clădire din sticlă apare peste noapte într-o zonă de case vechi si în mod sigur n-o să fie nici ultima dată. Interesele materiale sunt mari iar terenul din centrul Bucureştiului e cât e (adică finit).
Mai jos: Un banner de protest la biserica Bărăţia: