Oct 282009
 

English version

Statuia Lupoaicei de la Romană, o copie a celebrei Lupa Capitolina aflată la Museo Nuovo din Palazzo dei Conservatori de pe dealul Capitoliului din Roma, a fost adusă la Bucureşti în 1906, ca dar al primăriei din Roma pentru autorităţile române. Ocazia era deschiderea Expoziţiei Generale Române, organizată cu prilejul celebrării a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, 25 de ani de la declaraţia de independenţă a României şi 1800 ani de la cucerirea romană a Daciei în 106. Expoziţia, modelată după Expoziţia Universală care avusese loc la Paris în 1900, avea ca scop prezentarea realizărilor României în diverse domenii, în politică precum şi în sfera culturii. Astfel, statuia lupoaicei a fost mai întâi amplasată la Arenele Romane din Parcul Carol. După acest scurt moment de glorie lupoaica a plecat în pelerinaj prin Bucureşti. Mai întâi statuia a fost mutată din Parcul Carol şi amplasată la loc de onoare în Piaţa Sfântu Gheorghe (fosta Piaţa Zarafi), care, după amplasarea lupoaicei, se va numi Piaţa Romei. De aici statuia a fost mutată pe Dealul Patriarhiei în 1931, unde a stârnit controverse pentru că stătea cu coada spre altarul bisericii (mare e grădina Domnului… 🙂 ). De la Patriarhie statuia a fost mutată în micul parc din Piaţa Dorobanţi în 1965 pentru ca în fine în 1997 să fie iar mutată de data aceasta în Piaţa Romană la capătulul dinspre Bulevardul Lascăr Catargiu. Aţi putea crede că lucrurile se opresc aici, dar nu e aşa. În urmă cu câteva luni, primarul Sorin Oprescu a declarat că intenţionează să mute statuia lupoaicei înapoi în Piaţa Sfântu Gheorghe, la intrarea pe Lipscani. Mutarea e de presupus să se producă anul acesta dar deocamdată statuia încă veghează asupra traficului din Piaţa Romană cu ochii pe sticla uriaşă de Coca Cola.

Oct 212009
 

English version

După mine Piaţa Unirii e locul de unde începe centrul oraşului, venind din sud. Aici se intersectează două dintre liniile de metrou ale Bucureştiului şi tot aici se găseşte şi magazinul Unirea, pardon, Unirea Shopping Center. Din păcate Piaţa Unirii a trăit vremuri grele după cutremurul din 1977 când Ceauşescu a decis “reurbanizarea” zonei. Toate clădirile aflate în Piaţa Unirii sau în jurul acesteia au fost demolate, printre ele aflându-se Spitalul Brâncovenesc (unde autoarea blogului de azi a văzut lumina zilei), Biserica Sf. Vineri, Biserica Sf. Spiridon, Mânăstirea Văcăreşti şi multe alte clădiri istorice şi case particulare (puteţi găsi pe wikipedia o lista mai completă). În locul acestora Piaţa Unirii este azi înconjurată de blocuri de apartamente banale, înşiruite de-a lungul Bulevardului Unirii, fostul Bulevard al Victoriei Socialismul (asupra Bucureştiului, după cum zicea un banc al vremii). De-a lungul bulevardului avem o serie de fântâni, una mai urâtă decât următoarea, încununate cu fântâna din fotografia de azi, cea mai mare, care încă mai funcţiona ieri când am trecut pe acolo.

Oct 142009
 

English version

A început stagiunea teatrală. Iubesc teatrul, este forma de artă care îmi place cel mai mult după film, probabil fiindcă atunci când era mică ai mei mă duceau la teatru în fiecare săptămână. În cazul meu tristeţea că s-a dus vara e un pic îmbunată de faptul că toamna începe stagiunea teatrală. Aşa că pentru azi m-am decis să postez o fotografie cu Teatrul Naţional din Bucureşti, o clădire masivă aflată în Piaţa 21 Decembrie 1989. A fost construit în 1973 dupa proiectul unui grup de arhitecţi români. Veche clădirea a Teatrului Naţional a fost distrusă în bombardamentele din al doilea război mondial, iar locul pe care se afla teatrul e ocupat în prezent de un hotel. Actuala clădire a Teatrului Naţional a fost modificată ulterior, în 1984, când a căpătat faţada pe care o putem vedea azi. Teatrul are patru săli de spectacole. În cazul că vreţi să vedeţi un spectacol bun, recomand cu căldură “Inimă de câine” de Bulgakov în regia lui Yuriy Kordonskiy, cu Victor Rebengiuc şi extraordinarul Marius Manole. Ca să înţelegeţi căt de maniacă sunt când vine vorba de teatru, pot să ma laud că am văzut piesa de patru ori 🙂

Oct 092009
 

English version

Am mai postat pe blog în două ocazii exemple de arhitectură interbelică în Bucureşti( primul exemplu, al doilea). Între cele două războaie mondiale Bucureştiul a cunoscut o situaţie economică prosperă, care cuplată cu o dorinţă de progres a dus la o deschidere către noile curente arhitecturale ale epocii, modernist şi Art-Deco. În fotografia de azi, înca două exemple (într-o singură fotografie) de arhitectură interbelică; şi de data asta clădirile au fost şi renovate. În stânga avem Hotel Stănescu (sau Negoiu) iar în dreapta Hotel Union. Ele au fost construite între 1929-1931 după proiectul arhitectului Arghir Culina. Imobilele au funcţionat ca hoteluri până în 1990 (dacă nu mă înşel cumva) iar azi funcţionează ca centre de afaceri. Se găsesc la intersecţia dintre strada Ion Câmpineanu şi Academiei. Poate că ar fi fost mai bine (mai edificator) să prind clădirile în întregime, dar ce să-i faci, m-a cam chinuit talentul, ca să zic aşa (acum mă tot gândesc de ce n-oi fi fotografiat eu clădirile dintr-un unghi mai normal).