Bucharest Daily Photo (in Romanian)

English version

Pe una dintre laturile Pieţii Revoluţiei, pe colţ cu strada Dem Dobrescu, se află una dintre cele mai ciudate construcţii din Bucureşti. E fosta clădire a Direcţiei V Securitate şi actualul sediu al Uniunii Arhitecţilor din România. Partea de jos a clădirii este alcătuită din zidurile exterioare ale vechii case (care datează din 1890) în care îşi avea sediul Securitatea şi care a fost distrusă la Revoluţia din 1989. În 2003, Uniunea Arhitecţilor din România, a ridicat o clădire modernă, de sticlă, peste zidurile vechii clădiri, după un proiect al arhitecţilor Zeno Bogdănescu şi Dan Marin. Clădirea, ca orice proiect de acest gen, a stârnit controverse şi căutând pe web am găsit multe forumuri unde era numită “hidoasă”, “oribilă” etc., opinia fiind că dacă Uniunea Arhitecţilor îşi are sediul într-o clădire atât de urâtă nu e de mirare că exemplele de arhitectură contemporană din Bucureşti sunt cum sunt. Sincer, opinia mea este că atitudinea negativiştilor e un pic nedreaptă, fiindcă în cazul de faţă nu au existat alternative. Fosta clădire era prea avariată şi în condiţiile date s-ar fi ajuns la demolarea ei, în locul respectiv urmând să apară oricum o clădire de sticlă similară cu partea de sus a clădirii actuale. Soluţia aleasă are meritul că te face să te gândeşti la trecutul clădirii, la ce s-a petrecut acolo. Deşi nu pot spune cu mâna pe inimă că îmi place la nebunie noua clădire, mi se pare o alegere cu oarece imaginaţie.

English version

Vineri seara, după o întâlnire în oraş cu o prietenă, m-am plimbat pe Calea Victoriei de la Ateneu la Universitate, căscând gura la clădirile luminate de pe traseu. Şi cum de când am început proiectul ăsta am mereu aparatul de fotografiat cu mine, am făcut şi poze. În fotografia de azi au stat cuminţi pentru a fi fotografiate Palatul Telefoanelor şi hotelul Novotel. Hotelul, un cub de sticlă ca atâtea altele care au umplut oraşul, are un element de arhitectură interesant care îl deosebeşte de celelalte cuburi de sticlă din Bucureşti şi anume intrarea. Deşi pare ciudat lipită de partea din spate, intrarea o reconstituie pe cea a vechiului Teatru Naţional a cărui clădire a fost distrusă întru-un bombardament în cel de-al doilea război mondial, în august 1944. Mi se pare o alegere bună, un fel de legătură peste ani, de celebrare a istoriei oraşului.