Aug 212009
 

English version

Continuând plimbarea nocturnă pe Calea Victoriei, ajungem la numărul 40 unde se găseşte o piaţă mică cu o fântână, iar în fundal, pe latura paralelă cu Calea Victoriei, frumoasa clădire a Teatrului Odeon. Am citit o grămadă despre istoria teatrului înainte de a scrie textul de azi şi am aflat despre clădire şi terenul aferent că a avut o grămadă de propietari şi a fost folosită în diverse scopuri. Dar în cele din urmă am decis să las deoparte toate aceste detalii. E vineri, aşadar e timpul pentru distacţie şi nu pentru o lecţie de istorie. Aşa că o să mă mulţumesc să zic doar că teatrul în forma lui actuală a fost construit in 1911 şi că Odeon este cea elegantă sală de teatru din Bucureşti. Statuia îl reprezintă pe Kemal Ataturk, fondatorul Republicii Turce şi primul ei preşedinte.

Aug 142009
 

English version

Pe una dintre laturile Pieţii Revoluţiei, pe colţ cu strada Dem Dobrescu, se află una dintre cele mai ciudate construcţii din Bucureşti. E fosta clădire a Direcţiei V Securitate şi actualul sediu al Uniunii Arhitecţilor din România. Partea de jos a clădirii este alcătuită din zidurile exterioare ale vechii case (care datează din 1890) în care îşi avea sediul Securitatea şi care a fost distrusă la Revoluţia din 1989. În 2003, Uniunea Arhitecţilor din România, a ridicat o clădire modernă, de sticlă, peste zidurile vechii clădiri, după un proiect al arhitecţilor Zeno Bogdănescu şi Dan Marin. Clădirea, ca orice proiect de acest gen, a stârnit controverse şi căutând pe web am găsit multe forumuri unde era numită “hidoasă”, “oribilă” etc., opinia fiind că dacă Uniunea Arhitecţilor îşi are sediul într-o clădire atât de urâtă nu e de mirare că exemplele de arhitectură contemporană din Bucureşti sunt cum sunt. Sincer, opinia mea este că atitudinea negativiştilor e un pic nedreaptă, fiindcă în cazul de faţă nu au existat alternative. Fosta clădire era prea avariată şi în condiţiile date s-ar fi ajuns la demolarea ei, în locul respectiv urmând să apară oricum o clădire de sticlă similară cu partea de sus a clădirii actuale. Soluţia aleasă are meritul că te face să te gândeşti la trecutul clădirii, la ce s-a petrecut acolo. Deşi nu pot spune cu mâna pe inimă că îmi place la nebunie noua clădire, mi se pare o alegere cu oarece imaginaţie.

Aug 132009
 

English version

A venit vremea pentru încă o poză cu o clădire frumoasă. Fostul Palat Regal aflat pe Calea Victoriei în colţul de nord-vest al Pieţii Revoluţiei, a fost construit în jurul anului 1815 de prinţul Dinicu Golescu. Clădirea a fost remodelată în 1882-1885 după planurile arhitectului francez Paul Gottereau şi reconstruită din nou în 1930-1938 după ce fusese distrusă de un incendiu în 1926. Din 1948 palatul a devenit sediul Muzeului Naţional de Artă a României (MNAR) şi adăposteşte o largă colecţie de artă românească şi europeană din secolele al 15lea până în secolul al 20lea. Clădirea a fost avariată în timpul Revoluţiei şi a fost închisă pentru renovare vreme de câţiva ani după 1989.

Aug 122009
 

English version

O plimbare pe străzile din centru îţi poate scoate în cale multe graffiti, mai ales în Centrul Vechi. Am început să le observ acum vreo 3 ani şi de atunci le văd peste tot (după cum am dovedit-o şi cu fotografia de ieri, sunt cu ochii tot pe pereţi, ca să zic aşa). Multe dintre ele sunt pline de culoare şi înveselesc clădirile mohorâte pe care şi-au găsit adăpost. Pe cel din fotografie l-am găsit la Cărtureşti, pe Magheru, în stânga intrarii în librărie. N-am idee cine e artistul şi încă mă chinui să descifrez mesajul pe care vrea să-l transmită. Păcat că parte din desen e acoperită de lucrările de renovare la faţada librăriei.

Aug 112009
 

English version

Dacă mergeţi pe strada Arthur Verona din bulevardul Magheru spre Pitar Moş, uitaţi-vă cu atenţie la clădirea galbenă de pe partea dreaptă. În ferestrele oarbe din partea superioară a clădirii se găsesc 19 fotografii, în fapt portrete, rămase acolo de anul trecut. Proiectul s-a numit “Omul de lângă tine” şi fotografiile ii aparţin lui Dan Hayon. Au fost puse acolo în iunie 2008 cu ocazia evenimentului “Street Delivery”, eveniment care are loc în fiecare an din 2005 încoace. În timpul lui “Street Delivery” o stradă din Bucureşti este închisă traficului rutier şi pentru două zile devine o zonă pietonală; sloganul evenimentului este “Închidem strada pentru maşini şi o deschidem pentru oameni”. În timpul Street Delivery au loc o serie de evenimente cu teme ca urbanism şi mediu înconjurător, activităţi de divertisment, jocuri pentru copii, expoziţii, concerte, proiecţii foto şi de filme, lansare de carte, artă stradală, etc. Efectul portretelor lui Dan Hanyon este foarte puternic şi am senzaţia că poza mea de azi nu prea le face dreptate.

Aug 102009
 

English version

Vineri seara, după o întâlnire în oraş cu o prietenă, m-am plimbat pe Calea Victoriei de la Ateneu la Universitate, căscând gura la clădirile luminate de pe traseu. Şi cum de când am început proiectul ăsta am mereu aparatul de fotografiat cu mine, am făcut şi poze. În fotografia de azi au stat cuminţi pentru a fi fotografiate Palatul Telefoanelor şi hotelul Novotel. Hotelul, un cub de sticlă ca atâtea altele care au umplut oraşul, are un element de arhitectură interesant care îl deosebeşte de celelalte cuburi de sticlă din Bucureşti şi anume intrarea. Deşi pare ciudat lipită de partea din spate, intrarea o reconstituie pe cea a vechiului Teatru Naţional a cărui clădire a fost distrusă întru-un bombardament în cel de-al doilea război mondial, în august 1944. Mi se pare o alegere bună, un fel de legătură peste ani, de celebrare a istoriei oraşului.

Aug 092009
 

English version

“Fugiţi, fugiţi. Fugiţi cât vă ţin picioarele!” Cam asta mi-a insipirat sculptura asta când am vazut-o prima oară pe Calea Victoriei. Aşa că am zâmbit când am aflat că numele sculpturii este chiar “Alergătorii”. Poate ar trebui să mă fac critic de artă 🙂 Spre surpriza mea, artistul este un sculptor francez, Alfred Boucher care, conform wikipedia, a fost mentorul lui Camille Claudel şi prieten bun cu Rodin.

Aug 082009
 

English version

Un grup de turişti ascultă explicaţiile ghidului în faţa uneia dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti: Ateneul Român. Prestigioasa sală de concerte a fost construită în 1888 în stil neoclasic după un proiect al arhitectului francez Albert Galleron. Proiectul a fost conceput de diplomatul Constantin Exarcu şi o parte din banii necesari pentru terminarea construcţiei au fost strânşi prin subscripţie publică, la îndemnul “Daţi un leu pentru Ateneu”. Cu cupola sa de 40 m şi cele opt coloane ionice clădirea seamănă cu un templu antic. Orchestra rezidentă la Ateneul Român este Filarmonica George Enescu.

Aug 062009
 

English version

Am observat instalaţia din faţa librăriei Cărtureşti de îndată ce a fost plasată acolo, dar nu m-am gândit prea mult la semnificaţia ei pâna n-am auzit pe cineva menţionând “arca de la Cărtureşti”, moment în care m-am luminat. Aşa e, e Arca lui Noe. Am căutat pe Internet şi am aflat că autorul lucrării se numeşte Virgil Scripcariu şi că instalaţia a fost făcută pentru festivalul Europalia, Agorafolly 2007, sculptura fiind amplasată pentru aproape o lună în Place du Musée, în curtea palatului lui Charles of Lorraine în centrul oraşului Bruxelles. Îmi place cum stă girafa în faţă, ca un catarg care conduce arca.

Aug 042009
 

English version

Sper ca această fotografie să deschidă o lungă serie de fotografii cu bisericile din Bucureşti. Motivele ar fi că multe dintre bisericile din Bucureşti sunt printre cele mai vechi şi cele mai frumoase edificii din oraş şi că în plus multe dintre ele au o istorie interesantă. Biserica albă se gaseşte pe Calea Victoriei la numărul 110. Din păcate va trebui să se califice numai pentru concursul de frumuseţe fiindcă despre istoria ei n-am fost în stare să aflu prea multe în ciuda faptului că am căutat informaţii în 10 cărţi de istorie şi arhitectură a Bucureştiului precum şi pe web. Ce am aflat e că se numeşte Biserica Albă fiindcă întotdeauna a fost văruită în alb (nu că ar fi fost prea greu de ghicit). A fost construită la începutul secolului al XVIII-lea sub îndrumarea preotului Neagu Dărvaş şi de atunci a fost restaurată de câteva ori. Dacă o voi prinde deschisă în peregrinările mele prin oraş voi încerca să fac o poză şi interiorului, care a fost pictat în 1873 de Gheorghe Tattarescu, unul dintre cei mai renumiţi pictori români.