Palatul de Justiţie
Şi dacă rămânem încă puţin timp în parcul Cişmigiu, aşteptând căderea serii, putem să ne clătim ochii cu spatele luminat al palatului Creţulescu.
Multe dintre bisericile vechi din București au o istorie cât se poate de dramatică: incendii, cutremure, demolări, închiderea temporară. Acesta este și cazul bisericii Domnița Bălașa, una dintre cele mai populare biserici din București, care a fost refăcută, renovată și consolidată de un număr record de ori. Prima biserică pe acest loc a fost ridicată în 1773 – 1774 de către Domnița Bălașa (1693 – 1752), cea de-a șasea fiică a lui Constantin Brâncoveanu, si de către soțul ei Manolache Lambrino. Mica biserică din lemn a fost distrusă de un incendiu fiind înlocuită de Domnița Bălașa cu o structura de piatră în 1751. Refăcută în 1831 de către banul Grigore Brâncoveanu, biserica a fost distrusă din nou în cutremurul din 1838 fiind reconstruită între 1838 – 1842 de către băneasa Safta Brâncoveanu. La rândul ei noua biserică a fost deteriorată de inundații find înlocuită cu o nouă clădire, ridicată în stil neo-românesc și neo-bizantin între 1881 – 1885 după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. Aceasta e construcția în dungi pe care o putem vedea și azi. Ea a mai fost renovată și consolidată după cutremurele din 1940 și 1977. O clădire frumoasă după părerea mea și se pare și a multora, dacă e să ne luăm după numărul de nunți care au loc aici la fiecare sfârșit de săptămână.
Ateneul Român dintr-o altă perspectivă.
Pentru azi vă propun încă o fotografie cu Muzeul Municipiului Bucureşti, de data aceasta într-o vedere mai de ansamblu. Fotografia am făcut-o la începutul lui aprilie, înainte să înverzească copacii.
Pentru azi vă propun două fotografii înfăţişând aceeaşi frumoasă clădire care adăposteşte Muzeul Municipiului Bucureşti, aflat în Piaţa Universităţii. Clădirea e cunoscută şi sub numele de Palatul Suţu, după numele celui care l-a ridicat, postelnicul Costache Suţu. A fost construit în stil neogotic între anii 1833-1835 după planurile arhitecţilor vienezi Conrad Schwink şi Johann Veit. În 1875 palatul este moştenit de fiul lui Costache, Grigore Suţu, care împreună cu soţia sa Irina va găzdui în palat numeroase recepţii, baluri şi serate, adunând înalta societate a capitalei. La moartea celor doi palatul trece în propietatea mai multor urmaşi, devenind pe rând sediul Băncii Chrissoveloni, apoi al C.E.C. Din 1959 palatul adăposteşte Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti.
Fotografiile de azi înfăţişează Biserica Anglicană a Învierii din Bucureşti, aflată la intersecţia a trei străzi, în apropiere de Grădina Icoanei. Ca multe alte biserici din Bucureşti şi Biserica Anglicană are o istorie interesantă. Construită în 1913-1914 pe o bucată de pământ donată de primărie, biserica a fost deschisă după primul război mondial în 1920, fiind sfiiţită în 1922 de episcopul Gibraltarului. În zilele de început biserica a fost frecventată cu regularitate de către Regina Maria, cu ajutorul căreia biserica a fost terminată. Biserica a fost închisă în timpul celui de-al doilea război mondial, din 1940 până în 1944, perioadă în care a fost întreţinută de o îngrijitoare pe nume Maria, care a continuat să aibă grijă de biserică până în 1983 când a fost obligată să iasă la pensie. În 1982, ca mulţumire pentru abnegaţia sa, Maria a primit Crucea Sfîntului Augustin din partea Arhiepiscopului de Canterbury. După venirea la putere a comuniştilor biserica a funcţionat fără să aibă un preot detaşat până în 1966, ea fiind deservită de preoţi aflaţi în vizită în Bucureşti. Pagina oficială a bisericii (în limba engleză) vorbeşte despre condiţiile aspre din anii 80 când biserica era supravegheată permanent şi când românii care îndrăzneau să-i calce pragul erau intimidaţi de autorităţi. La momentul actual în biserică se ţin slujbe în limba engleză în fiecare duminică. Clădirea de cărămidă roşie care aminteşte de arhitectura britanică este opera arhitectului Victor Gh. Ştephănescu.
Colegiul naţional Gheorghe Lazăr este al doilea liceu ca vechime din Bucureşti, fiind instituit în 1859 de către Alexandru Ioan Cuza şi deschis în 1860. Colegiul poartă numele lui Gheorghe Lazăr, pedagog considerat a fi fondatorul învăţământului în limba română, el înfiinţând în 1818 la Bucureşti prima şcoală cu predare în limba naţională. Liceul este unul din cele mai faimoase din Bucureşti iar poziţia lui pe colţul de sud-est a Cişmigiului e una de invidiat: chiulangii n-au foarte mult de mers 🙂
Fotografia de azi înfăţişează o bancă de pe Lipscani, aflată vizavi de Banca Naţională a României. M-am uitat pe web şi în câteva cărţi despre arhitectura Bucureştiului, dar n-am reuşit să aflu prea multe amănunte despre clădire. Am găsit într-o carte că fost construită între 1910 – 1913 dar se pare că data mai corectă e undeva înainte de 1900. Arhitectul este necunoscut. A servit ca sediu al Băncii Generale care era parte din Gesselschaft and Bleichröder Bank. A fost restaurată în 1983-1984 când a servit o vreme ca magazin. Îmi aduc aminte că odată mi-am cumpărat pantofi dintr-un raion de la parter. Azi clădirea e din nou ocupată de o bancă. Mai multe poze şi câteva detalii în plus găsiţi pe site-ul celor de la Bucureştii noi şi vechi, aici.