Într-un post anterior pe tema Teatrului Naţional din Bucureşti am menţionat că faţada acestuia a fost remodelată în 1984, obţinându-se varianta care poate fi văzută în fotografia de azi. Aceasta va fi însă modificată în curând, teatrul urmând să intre anul acesta în lucrări ample de renovare. Din ce am văzut în presă, planul propus revine la versiunea din 1973 a clădirii.
Astăzi, foto-blogerii de la City Daily Photo, îl onorează pe Eric Tenin, cel care acum cinci ani, pe 11 martie 2005, a început să posteze zilnic o fotografie din oraşul său, astfel rezultând Paris Daily Photo. De-a lungul celor cinci ani Eric a inspirat o mulţime de oameni să-şi creeze propriile foto-bloguri, incluzând şi pe autoarea blogului aici de faţă. Vara trecută, în timp ce mă pregăteam pentru o excursie la Paris, am dat peste blogul său şi aşa mi-a venit ideea unui blog similar despre Bucureşti. Pentru a sărbători cei cinci ani de activitate neîntreruptă, s-a votat ca toţi participanţii la tema de azi să posteze o fotografie folosind una dintre metodele de a fotografia ale lui Eric: plasarea aparatului de fotografiat la nivelul solului sau înclinarea acestuia pentru a obţine o imagine aplecată. Urmărind acest link puteţi vedea fotografiile care participă la ziua tematică
Fotografia de azi înfăţisează clădirea Bibliotecii Naţionale a României, care înainte de 1955 a purtat numele de Palatul Bursei. A fost construită în stil neoclasic francez între anii 1906-1911 după planurile arhitectului Ştefan Burcuş.
După cum se poate vedea mai sus, casa din fotografia de azi are un acoperiş ceva mai neobişnuit. Casa i-a aparţinut lui Alexandru Dimitriu (1871-1955), lucrător în metal, care între 1900-1940 a proiectat şi construit câteva acoperişuri pe structuri metalice şi cupole din Bucureşti. Lucrările sale pot fi admirate şi astăzi la Ateneul Român, Gara de Nord, Palatul Patriarhiei, Primăria Sectorului 1 (împodobită cu o armură similară cu cea din pozele de azi), clădirea care azi adăposteşte Biblioteca Naţională, turlele bisericii Silvestru etc. Cavalerul îmbrăcat în armură care împodobeşte casa în care Dimitriu a locuit ţine în mână un ciocan în locul unei săbii, un simbol al meseriei autorului.
Calea Victoriei a fost chiar de la apariţia ei una dintre cele mai importante artere ale Bucureştiului. A fost construită în 1692, din ordinul lui Constantin Brâncoveanu care avea nevoie de un drum care să lege casele de la moşia sa Mogoşoaia cu Curtea Veche. La început strada era cunoscută sub numele de Podul Mogoşoaiei, pentru că era podită cu bârne de lemn. După Războiul de Independenţă din 1878, când armata victorioasă şi-a făcut intrarea în Bucureşti pe această arteră, numele i-a fost schimbat în Calea Victoriei. Între cele două războaie mondiale Calea Victoriei a devenit una dintre cele mai elegante străzi, locul unde lumea ieşea la plimbare pentru a-i vedea pe alţii şi a fi văzuţi la rândul lor. Calea Victoriei ţine de la Piaţa Naţiunilor Unite până la Piaţa Victoriei şi de-a lungul ei se înşiră unele dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti printre care Muzeul de Istorie (fostul palat al Poştelor), clădirea CEC, clădirea Cercului Militar Naţional, Casa Capşa, Palatul Telefoanelor, Biserica Creţulescu, Biblioteca Centrala Universitară, fostul Palat Regal (azi Muzeul Naţional de Artă), Ateneul, Palatul Cantacuzino etc. Pe unele dintre acestea le-am arătat deja aici pe blog şi ele pot fi regăsite dând click pe eticheta “Calea Victoriei”. Subiectul fotografiei de azi este o altă clădire frumoasă de pe Calea Victoriei, Palatul Ştirbei, construit în 1833-1835 după planurile arhitectului Michel Sanjouand.
Şi încă o poză, ultima pentru o vreme, cu Ateneul, luminat şi gata de spectacol.
Pentru azi câteva poze din sala de concerte a Ateneului. Aceasta e de formă circulară, având 600 de locuri la parter şi 52 de loje. Pe peretele circular se găseşte o frescă înfăţişând momente din istoria României, operă a pictorului Costin Petrescu, executată între anii 1933-1938. Sala are o acustică deosebită.
M-am gândit să continui seria începută săptămâna trecută cu fotografiile din interiorul Operei Naţionale, cu alte câteva fotografii pe teme culturale, respectiv cu câteva poze cu interiorul Ateneului Român. Ateneul este una din clădirile mele favorite şi deseori mă gândesc la ea ca la o clădire reprezentativă pentru Bucureşti. Din păcate, din câte citesc pe internet, multă lume consideră Palatul Parlamentului mai definitoriu pentru Bucureşti decât Ateneul (şi poate au dreptate, cine ştie). Pozele de azi înfăţişează rotonda, partea centrala a parterului, care e susţinută de 12 coloane. Sala de concerte se găseşte deasupra acestei rotonde şi la ea se ajunge prin 4 scări de marmură. Mai există şi o a cincea scară centrală, “de onoare”, deschisă probabil numai la ocazii speciale.
Păstrând tema religioasă pentru încă puţin timp, pentru azi vă propun o fotografie cu Catedrala Romano Catolică Sfântul Iosif, cel mai important locaş de cult pentru catolicii Bucureştiului. Catedrala a fost construită între anii 1873-1884 după planurile arhitectului austriac Friedrich von Schmidt care a fost şi arhitectul primăriei din Viena. Exteriorul din cărămidă roşie este un amestec de stil romanic cu elemente neogotice cum ar fi rozeta şi portalul. Clădirea a fost reparată şi reconsolidată după toate cutremurele mari din secolul trecut. În mai 1999 catedrala a primit vizita Papei Ioan Paul al II-lea care a celebrat Sfânta Liturghie după ritul oriental împreună cu întreaga ierarhie a Bisericii Greco-Catolice din România. De câţiva ani s-a început construirea unui imobil de birouri înalt de 20 de etaje chiar lângă catedrală. Mi se pare cumva ironic că centrul poartă numele de Cathedral Plaza (că doar orice centru care se respectă trebuie să aibă un nume englezesc) având în vedere că Arhiepiscopia Romano-Catolică din Bucureşti se luptă încă pentru blocarea proiectului. Nu e prima dată că o clădire din sticlă apare peste noapte într-o zonă de case vechi si în mod sigur n-o să fie nici ultima dată. Interesele materiale sunt mari iar terenul din centrul Bucureştiului e cât e (adică finit).
Mai jos: Un banner de protest la biserica Bărăţia:
Pentru azi încă un exemplu de arhitectură interbelică, o clădire interesantă aflată la intersecţia străzilor Maria Rosetti şi Jean Louis Calderon. După cum se vede, clădirea este împodobită de nelipsitul poster publicitar. Aşa e mai nou obiceiul, fiecare clădire din Bucureşti vine cu posterul ei. Ce îmi place cel mai mult la clădire e elementul cilindric de colţ, care bănuiesc că maschează scara blocului, legând între ele cele două volume. Clădirea datează din 1933, arhitect fiind Marcel Locar. Am inclus şi o fotografie cu uşa de la intrare, un detaliu Art Deco.
