Nu ştiu cum sunt alţii dar pe mine una mă bucură tare mult soarele şi zilele luminoase. Mărturisesc că prefer vara iernii, chiar şi vara toridă cu asfalt topit a Bucureştiului. Iar ceea ce nu-mi place iarna nu e neapărat frigul ci faptul că nu văd soarele, că cerul e un plafon de nori gri zile la rând. Aşa că am fost foarte fericită că am putut să mă bucur de soare în fiecare zi din săptămâna trecută. Aşa de fericită încât mi-am făcut puţin timp de plimbare şi chiar am reuşit să fac câteva poze.
Zilele acestea Bucureştiul este gazda Festivalului Internaţional de Literatura, Ediţia a V-a. N-am reuşit să ajung la prima seara a festivalului, care i-a avut ca invitaţi pe Jonathan Coe şi Will Self dar în a doua seară am avut ocazia să-i ascult pe doi dintre scriitori mei români preferaţi, Lucian Dan Teodorovici şi Filip Florian. Împreună cu scriitorul macedonean Goce Smilevski, cei trei au citit câte un fragment din ultimele lor romane şi au răspuns la întrebări. Pe scurt, o seară plăcută la Clubul Ţăranului.
Pozele de azi le-am făcut în Cişmigiu acum vreo două săptămâni. M-am gândit că poate ar fi cazul să le postez înainte să înceapă să ningă 🙂
Deşi probabil că nu va mai dura mult. E 3 octombrie şi afară sunt 24C iar săptămâna trecută, de sfârşit de septembrie, temperatura a urcat la 32C în aproape toate zilele. Ştiu că nu e ceva normal pentru octombrie dar eu una nu mă plâng: terasele de vară sunt încă deschise şi nu trebuie să-mi pun straturi peste straturi de haine.
Mai foloseşte cineva cabinele telefonice? Ca să dea un telefon vreau să zic, nu pentru a lipi afişe sau pentru a trage un pui de somn. Ultima oară când am folosit un telefon public cred că a fost prin 1996 şi nu cred că sunt singura în această situaţie, mai ales considerând că toată populaţia Bucureştiului, de la piciul de 8 ani la tataia de 80, de la femeia de serviciu la şefii mari şi mici, toţi par să aibă cel puţin un celular.
La 4 zile după venirea anului nou Bucureştiul încă îşi revine după sărbători. Traficul e încă navigabil, străzile sunt încă liniştite. Marea aglomeraţie pare să se fi mutat în parcuri, la patinoare şi la mall. Probabil că lunea viitoare, când se vor întoarce şi ultimii rătăciţi, vom avea din nou parte de nebunia bucureşteană de zi cu zi.
10 grade şi un cer atât de albastru? Greu de crezut…
Am aterizat la Bucureşti pe 23 decembrie, la timp pentru a înfuleca o masă de Crăciun delicioasă. Mă bucur că nu e încă foarte frig, mă aşteptam la mai rău. M-am bucurat şi că sfârşitul de an a fost unul însorit şi că încă n-am avut parte de atmosfera deprimantă care însoţeşte de obicei zilele de iarnă. Acum două zile m-am plimbat puţin prin centru cu intenţia de a fotografia decoraţiunile de Crăciun. Ca de obicei am făcut o gramadă de poze şi nu m-am putut hotărî care îmi place mai mult. Singura dezamăgire a fost Cişmigiul care comparat cu alţi ani mi s-a părut aglomerat, murdar şi plin de personaje dubioase.