M-am gândit că după poza cu lupoaica e momentul să facem cunoştinţă cu alt animal, de astă dată unul imaginar. Nu ştiu cât se bucura lupoaica de ninsoare, dar dragonul din fotografia de azi chiar pare că sare în sus de bucurie. Acum ceva timp dragonul din imagine era angajat să vegheze intrarea într-un restaurant chinezesc numit “The Golden Dragon” de pe strada Biserică Amzei. Între timp restaurantul s-a închis şi casa care-l adăpostea e pusă la vânzare, dar dragonul e încă acolo, păzind intrarea.
Mă întreb dacă există vreo lege referitoare la lipirea afişelor. Probabil că există, dar în Bucureşti pare să fie ignorată cu succes 🙂 centrul capitalei fiind plin cu afişe, lipite în cele mai diverse locuri. Am văzut afişe lipite pe cutiile de reciclare şi pe chioşcurile de ziare (ca în fotografia de azi), pe ferestre, pe uşi, pe zidurile diverselor clădiri, pe tablourile electrice, pe stâlpii de orice fel, pe copaci, pe garduri, în staţiile de autobuz, pe lăzile de gunoi, mai precis ca să sumarizez, peste tot 🙂
Acum vreo doi ani de zile Bucureştiul a căpătat în sfârşit trasee de bicicletă. N-a fost deloc o naştere uşoară 🙂 Mai întâi primăria a încercat să interzică bicicletele în Bucureşti pe motiv că nu există piste de bicicletă! Vorbim despre cea mai poluată capitală europeană ai cărei cetăţeni respiră zilnic gazele de eşapament scuipate de 1,5 milioane de maşini. Interzicerea a fost primită cu proteste, lucrurile s-au aflat la Brussels, care a trimis o notificare, interzicerea a fost ridicată şi primăria s-a apucat să creeze piste de biciclete. Atâta doar ca n-au făcut-o cum se face peste tot în lumea asta, nu 🙂 În loc să ia din carosabil, cum e peste tot în lume, pistele de bicicletă şi-au găsit locul pe trotuar, peste bieţii pietoni care şi aşa nu aveau loc de maşinile parcate până în zidul clădirilor. Deşi au trecut mai mult de doi ani de la apariţia lor, lumea nu e încă obişnuită cu traseele de biciclete. Pietonii merg exact pe mijlocul lor iar din loc în loc pistele sunt blocate de maşini parcate, copaci sau mai ştiu eu ce. Cu toate astea am senzaţia, bazându-mă pe metodă de observaţie vizuală 🙂 că numărul bicicliştilor din Bucureşti a crescut faţă de acum câţiva ani.
După cum v-am prevenit ieri, urmează încă o poză cu zăpadă. Una care conţine o avertizare pe care concetăţenii mei par să o ignore fără să stea prea mult pe gânduri.
Sper din toată inima că nu v-aţi plictisit deja de pozele cu zăpadă. Se pare că iarna asta e una cu multă ninsoare, aşa că vor mai urma şi altele. Sigur că aş putea posta poze din arhiva personală, făcute vara sau toamna trecută, dar mi se pare aiurea ca în pozele mele să arate totul verde şi să străluceasca soarele iar afară oraşul să fie sub doi metri de zăpadă. În plus chiar îmi place cum arată Bucureştiul acoperit de ninsoare. Ninge deja de două zile, ieri mai timid, azi mai cu furie. Toată lumea se plânge de starea drumurilor dar eu una pot să afirm că am văzut foarte multe pluguri prin oraş azi (poate ar trebui şi mai multe, dar asta e altă poveste); două dintre ele sunt chiar starurile fotografiei de mai sus.
În timpul uneia dintre plimbările mele prin oraş, în timp ce exploram zona din spatele magazinului Cocor, am zărit reclama din fotografia de azi. Arăta ca o reclamă interbelică, dacă e să ne luăm după maşină. Cu toate astea nu îndrăzneam să sper, mă întrebam cum se poate ca aşa ceva să fi scăpat comuniştilor. Ajunsă acasă am căutat repede pe Internet şi am găsit câteva menţionări; se pare că reclama e din anii 70 când a fost pictată pentru unul din filmele cu comisarul Moldovan. Chiar şi aşa, arată bine (ceea ce nu pot zice şi despre strada pe care se găseşte reclama).
Iar Moş Crăciun, neimpresionat se pare de frigul de la noi, a plecat spre Polul Nord.
Parcul de distracţii instalat temporar în Piaţa Unirii mi-a oferit şansa să încerc să fotografiez un obiect în mişcare cu un timp de expunere mic. Ceea ce speram să obţin era ca obiectul să apară neclar, sugerând mişcarea, acţiunea, în timp ce obiectele din jur vor aparea redate cu claritate. Am încercat cu mai multe dintre instalaţiile din parc, cu căluşeii şi cu maşinutele de tot felul, dar cel mai bine mi-a ieşit poza pe care o puteţi vedea mai sus. Cred ca ar fi ieşit mai grozav dacă aş fi folosit un trepied, dar n-am avut unul cu mine.
Pe zidul Facultăţii de Arhitectură, printre plăci memoriale în onoarea revoluţionarilor din decembrie 1989 şi stencil graffiti.