Febra electorală pare să fi cuprins oraşul, afişe peste tot – sau mai nou reclame luminoase cu LED-uri.
Mesajul din fotografie poate fi găsit pe multe trotuare din centru, la intrările de la metro etc. Nu prea cred că această campanie o să îmbunătăţească situaţia în vreun fel, mai ales că am mai văzut altele similare în trecut care nu par să fi avut vreun impact (de nici una din părţi). De fapt ceea ce mi-aş dori eu pentru concetăţenii mei e un pic mai mult decât scrie acolo şi n-are neapărat legătură cu ţiganii. Ce mi-aş dori să văd ar fi cum oamenii nu-şi mai dau cu părerea înainte de a cunoaşte subiectul discuţiei. Mi-aş dori să dispară stigma asta legată de faptul ca poate nu ai idee despre un anume subiect şi ca românii să aibă curajul să spună “nu ştiu despre ce vorbeşti, poţi te rog frumos să-mi explici şi mie”. Să nu mai credem că ne pricepem la toate şi de fapt în realitate să nu ne pricepem la nimic. Ca să parafrazez campania, “Cunoaşte înainte să-ţi dai cu părerea”.
Vă mai amintiţi de vacile care invadaseră oraşul în vara lui 2005? Pornită la Zurich în 1998, Parada Vacilor s-a transformat în unul dintre cele mai mari evenimente de artă publică din lume, vacile făcându-şi apariţia în peste 50 de oraşe. Vacile sunt din fibră de sticlă şi sunt pictate de artişti locali sau internaţionali. După încheierea evenimentului vacile au fost vândute într-o licitaţie iar banii strânşi au fost donaţi unei organizaţii caritabile. Unele dintre vacile cumpărate la licitaţie se mai pot vedea încă prin oraş, cum e cea din imagine care se găseşte pe Dorobanţi lângă Charles de Gaulle.
Dintre toate oraşele europene cred că Bucureştiul se califică de departe la titlul de paradis al fumătorilor. Potrivit unor procente pe care le-am găsit pe web în România 45% dintre bărbaţi şi 25% dintre femei fumează dar mă întreb dacă numerele sunt corecte pentru că eu una percep procentele ca fiind mult mai mari, mai ales printre femei. Poate s-au adunat toate cele 25% în Bucureşti 🙂 Fumatul e încă perceput ca fiind la modă, ceva care te face mai interesant. Am văzut părinţi fumând în nasul copiilor, gravide care fumează, doctori fumând pe culoarele spitalelor. Teoretic, fumatul este interzis în multe spaţii publice, în spitale de exemplu, dar de la teorie până la punerea în practică e cale lungă. După părerea mea legea fumatului dată la 1 ianuarie 2009 nu a schimbat lucrurile deloc şi nu înţeleg de ce unii fumători se plâng de ea. Aproape toate restaurantele din Bucureşti s-au grăbit să se declare locuri în care se fumează (ca cel din fotografia de azi) iar în cele care n-au făcut-o legea oricum nu e respectată.
Pentru azi ceva mai distractiv, potrivit pentru o zi de sâmbătă.
Nu ştiu care e motivul dar rar vezi câte o veveriţă prin parcurile din Bucureşti. Aşa că am fost luată prin surpridere săptămână trecută când mă plimbam prin parcul Kiseleff şi veveriţa din fotografie a trecut rapid prin faţa mea. Îmi cer scuze pentru imaginea un pic neclară, dar veveriţa se mişca continuu iar condiţiile de iluminare nu erau chiar grozave (în ciuda razelor de soare din fotografie).
Şi ultima parte (promit că de mâine trec la fotografii de zi 🙂 ), rondul de la Universitate într-o joi pe la 19.30.
Citeam un articol pe Internet despre o nouă controversă apărută în SUA. Este vorba despre o dispută între mişcarea ecologistă care sprijină punerea rufelor la uscat afară şi cei care cred că rufele puse la uscat afară arată urât şi dau un aer de sărăcie cartierului. Ecologiştii citează studii care arată că în SUA maşinile automate de uscat de rufe sunt mari consumatoare de curent, fiind depăşite în consumul de energie electică numai de frigidere şi aparatele de aer condiţionat. În SUA există o adevărată mişcare care militează pentru dreptul de a-ţi usca rufele afară. N-am idee cât de mulţi bucureşteni au auzit despre problema asta, dar cu toţii ştim că în Bucureşti multă lume îşi pune rufele la uscat pe balcon. Nu prea am întâlnit bucureşteni care să aibă maşină automată de uscat rufe, iar cei câţiva pe care i-am întâlnit mi-au mărturisit că nu prea o folosesc din cauză că nu le place mirosul pe care îl prind rufele. E drept, am văzut şi mulţi oameni care folosesc uscatoare de metal care se depliază pe balcon şi nu sunt vizibile din stradă. Am auzit că la un moment dat ar fi fost un proiect de lege care să interzică uscarea rufelor afară dar n-am idee dacă s-a votat sau nu. Sincer, eu una nu sunt deranjată estetic de rufele puse la uscat, singurul lucru care mă enervează este când trec pe lângă o clădire şi mă trezesc că-mi picură apă în cap.
Aveam de gând să cutreier azi prin Bucureşti în căutare de noi subiecte dar din păcate plouă şi e vreme urâtă. Aşa că am căutat iar prin colecţia mea de fotografii până când am găsit una perfectă pentru o zi ca cea de azi. Ce poate fi mai potrivit pentru o zi ploioasă şi friguroasă decât un pahar de ţuică? Încălzeşte, înveseleşte, fiartă scapă de răceală, dă poftă de mâncare şi de discuţii aprinse şi te face să uiţi de ploaie.
Avertizările din cele două fotografii de azi sunt o privelişte obişnuită pentru bucureşteni. O grămadă de clădiri lăsate de izbelişte înainte şi după Revoluţie au ajuns azi ruine, devenind un pericol pentru trecători. Oricare ar fi motivele pentru care clădirile nu sunt reparate, e păcat de toată această moşternire arhitecturală care e pe punctul de a fi pierdută pentru totdeauna.
Într-o plimbare prin Cişmigiu weekend-ul trecut am dat peste aceste bănci tricolore. Mă întreb dacă intenţia aici a fost să-l copiem pe Funar, vopsind băncile în culorile steagului. În cazul asta ar trebui să le grupeze câte trei în loc de câte două.