Parte din fântâna dedicată jurnalistului Luigi Cazzavillan, aflată în mijlocul parcului cu acelaşi nume.
May 302010
Feb 212010
Săptămâna trecută am trecut prin zona Grădina Icoanei şi m-am oprit să mă uit un pic la fântâna din faţa Bisericii Anglicane. Baza fântânii era acoperită de zăpadă cu totul, dar am putut admira – şi fotografia – sculptura din vârf. Ansamblul se numeşte Maternitate, şi îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe copil. A fost inaugurat în iunie 2008 şi este opera lui Virgil Scripcariu. Scripcariu este şi autorul lucrării Arca lui Noe, care toată vara trecută s-a găsit în faţa librăriei Cărtureşti şi care a fost subiectul uneia dintre primele poze postate aici pe blog.
Jan 232010
Fântâna Cantacuzino este unul dintre monumentele mele favorite şi de câte ori trec prin parcul Carol îmi fac drum şi pe lângă ea, să o mai fotografiez încă odată. A fost ridicată în 1870 de către George Grigore Cantacuzino, la vreme aceea primarul capitalei. Fântâna a înlocuit o alta mai veche, construită în 1792-1793 de către mitropolitul Filaret al II-lea şi cunoscută sub numele de Fântâna (sau Cişmeaua sau Chioşcul) de pe Dealul Filaret. Aceasta s-a deteriorat încetul cu încetul şi a fost demolată în 1863. Municipalitatea a hotărât construirea unei alte fântâni, după cum putem aflat din cele inscripţionate pe fântână: “La annul una mie opt sute şepte deci s’a clădit aquestă fontenă cu cheltuiala domnului George Grigore Cantacuzino primarul capitalei în urma votului consiliului municipal al communei Bucuresci din şedinţa dela 8 august 1869 prin quare s’a decis a purta numele de Fontena George Grigore Cantacuzino”. Fântâna e construită în stil neoclasic şi este decorată cu basoreliefuri reprezentând cavaleri medievali şi steme.
Nov 252009
Cei ce trăiesc într-un oraş în continuă fierbere ca Bucureştiul au tendinţa, din când în când, să caute moduri de a scăpa din această continuă nebunie. Unele din locurile unde te poţi refugia temporar de haosul citadin sunt parcurile oraşului, care, poate şi din motivul mai sus menţionat, sunt mai mereu pline de oameni. În timp ce parcurile mai întinse ale Bucureştiului – Herăstrău, Titan, Tineretului, Moghioroş, chiar şi Carol – se afla mai toate prin cartiere mai depărtate, centrul se bucură de câteva parcuri mici dar foarte dichisite prin care e o adevărată bucurie să te plimbi: Cişmigiul, de care am tot pomenit aici pe blog, Ioanid, de care n-am apucat încă să vorbesc, precum şi locul care e subiectul fotografiei de azi, Parcul Cazzavillan. Pentru cei care n-au ajuns încă pe acolo, Cazzavillan se află la nord de Ştirbei Vodă, la intersecţia dintre străzile Cazzavillan, Temişana şi Transilvania. Parcul, construit în 1905, a fost restaurat in 2005 şi dintr-un maidan pentru câinii vagabonzi s-a transformat într-o mică oază de verdeaţă în care domnesc ordinea şi curăţenia – cel mai probabil nu fiindcă noi bucureştenii am fost loviţi brusc de un atac de conştiinţă civică ci datorită paznicului de la intrare care veghează să nu plece careva cu vreo bancă sau şi mai probabil, să nu distrugă careva vreo bancă. Parcul poartă numele jurnalistului italian Luigi Cazzavillan (1852-1903), corespondent de război pentru ziarele italiene venit la Bucureşti în 1877. După ce câţiva ani a lucrat ca profesor de italiană, Cazzavilan a fondat în 1884 ziarul Universul, care a ajuns unul dintre cele mai faimoase din epocă. În centrul parcului se află fântana Luigi Cazzavillan, cu bustul jurnalistului înconjurat de amoraşi. Fântâna a fost construită în 1905 de sculptorul Filip Marin (1865-1928), profesor la Scoala de Arte Frumoase din Bucureşti.
Oct 272009
Ultima. Şi cu asta am încheiat subiectul fântâni. Promit că mâine trec la un subiect nou.