Monumentul Soldaţilor Francezi îmi pare a fi cea mai populară statuie din Cişmigiu. De câte ori trec pe acolo e cineva care o fotografiază, sau oameni care se fotografiază cu ea. Monumentul a fost dezvelit în octombrie 1922 într-o ceremonie la care au participat mareşalul Ferdinand Foch şi generalul Henri Mathias Berthelot. Sculptorul Ion Jalea, el însuşi veteran de război, a fost decorat cu ordinul Legiunea de Onoare a Franţei.
Proiectat de Petre Antonescu şi ridicat între anii 1935-1936 pentru a comemora crearea României Mari în 1918. Arcul e a treia versiune a unui arc de triumf ridicat în Bucureşti. Primul arc a fost ridicat în grabă pentru a primit trupele întoarse din Războiul de Independenţă în 1878. Următorul arc, ridicat după planurile arhitectului Petre Antonescu în 1922, a fost construit cu ocazia sosirii la Bucureşti a regelui Ferdinand I şi a reginei Maria ca suverani ai României Mari. Acest al doilea arc, aflat în acelaşi loc ca cel pe care îl vedem astăzi s-a deteriorat treptat şi în acest mod s-a ajuns la a treia variantă de arc. Una dintre feţele arcului este decorată cu două medalioane înfăţişând chipurile Reginei Maria şi a regelui Ferdinand; acestea le înlocuiesc pe cele originale, distruse în timpul regimului comunist. Pe faţa opusă sunt scrise numele unor localităţi în care armata română a luptat în timpul primului război mondial; în timpul regimului comunist unele dintre aceste nume au fost înlăturate deoarece localităţile se aflau dincolo de Prut. Sculpturile care împodobesc arcul au fost realizate de artişti cunoscuţi din perioada interbelică printre care Ion Jalea, D. Onofrei and Constantin Baraschi.
În ultimii ani, Arcul de Triumf este martorul unui ritual ciudat legat de nunţi, despre care nu o să scriu acum în speranţa că o să mă nimeresc la faţa locului la momentul potrivit să fac o poză care va spune povestea în locul meu. Pentru cine nu are răbdare, vă puteţi face o idee despre ce e vorba din aceste clipuri de pe youtube: primul şi al doilea.
