Acum doi ani am scris două postări (una, cealaltă) despre Muzeul Satului, una dintre cele mai vizitate atracții turistice din București. Azi ne întoarcem la muzeu cu o fotografie a intrării.
Dec 192011
Jun 152010
Pentru azi vă propun încă o fotografie cu Muzeul Municipiului Bucureşti, de data aceasta într-o vedere mai de ansamblu. Fotografia am făcut-o la începutul lui aprilie, înainte să înverzească copacii.
Jun 142010
Pentru azi vă propun două fotografii înfăţişând aceeaşi frumoasă clădire care adăposteşte Muzeul Municipiului Bucureşti, aflat în Piaţa Universităţii. Clădirea e cunoscută şi sub numele de Palatul Suţu, după numele celui care l-a ridicat, postelnicul Costache Suţu. A fost construit în stil neogotic între anii 1833-1835 după planurile arhitecţilor vienezi Conrad Schwink şi Johann Veit. În 1875 palatul este moştenit de fiul lui Costache, Grigore Suţu, care împreună cu soţia sa Irina va găzdui în palat numeroase recepţii, baluri şi serate, adunând înalta societate a capitalei. La moartea celor doi palatul trece în propietatea mai multor urmaşi, devenind pe rând sediul Băncii Chrissoveloni, apoi al C.E.C. Din 1959 palatul adăposteşte Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti.
May 212010
Krikor Zambaccian (1889-1962), om de afaceri de origine armeană, a fost totodată un iubitor al frumosului, care în cursul vieţii sale a asamblat o importantă colecţie de artă. În 1930 el i-a cerut arhitectului C.D. Galin să conceapă o casă care va fi folosită şi ca spaţiu de locuit şi ca muzeu pentru colecţia sa. În 1942 casa a fost gata şi publicul amator de artă putea veni odată pe săptămână să admire colecţia. Muzeul Zambaccian a fost inaugurat în 1947 când casa şi colecţia au fost donate statului român. În actul de donaţie se stipula ca operele de artă să rămână în casa lui Zambaccian, dar după cutremurul din 1977, comuniştii au mutat colecţia la Muzeul Colecţiilor de Artă, pretinzând deteriorarea clădirii. În 1992, după căderea regimului comunist, colecţia a fost returnată iar muzeul a fost redeschis. Majoritatea operelor de artă aparţin artiştilor români care au creat în perioada cuprinsă între jumătatea secolului XIX până la jumătatea secolului XX, printre care Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Jean Al. Steriadi, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Nicolae Dărăscu, Theodor Pallady, Iosif Iser, Corneliu Baba etc, colecţia cuprinzând şi câteva picturi ale unor pictori francezi ca Delacroix, Renoir, Pissarro, Sisley, Cézanne. Muzeul e deschis de miercuri până duminică. Pe parcursul vizitei am încercat să mă pun în pielea lui Krikor Zambaccian şi să-mi imaginez, fară prea mare succes, cum ar fi să locuieşti acolo, printre atâtea picturi frumoase.
May 162010
Ieri noapte a avut loc Noaptea Muzeelor, eveniment ajuns la a şasea ediţie. 11 muzee din Bucureşti au rămas deschise până târziu (Muzeul Satului deşi a participat la Noaptea Muzeelor şi-a închis porţile mai devreme din motive de securitate a patrimoniului), iar intrarea a fost gratuită. Scopul evenimentului este de a invita un public cât mai larg să descopere muzeele (şi se pare că au reuşit judecând după cozile de la intrare). Am găsit câteva articole pe web care conţineau statisticile pentru Noaptea Muzeelor 2010: peste trei mii de muzee participante din 39 de ţări. Multe dintre muzee au organizat programe speciale pentru noaptea de 15 mai: muzică, piese de teatru, filme, deschiderea unor expoziţii temporare. Fotografiile de azi sunt de la Muzeul Naţional de Artă unde teatrul Masca a prezentat în curtea muzeului spectacolul “Statuile”.
Feb 062010
Nu ştiu dacă aţi avut şansa să vedeţi mica expoziţie pe tema colectivizării aflată în subsolul Muzeului Ţăranului Român. Efectul celor două camere mi s-a părut foarte puternic, chit că nu am trăit vremurile respective (1949-1962). Una dintre camere este tapetată cu ziare Scânteia, în timp ce a doua arată ca un birou în care se ţineau sedinţele de partid, în care cei care nu erau de acord cu linia partidului erau înfieraţi şi li se cerea să-şi facă autocritica. Fotografia de azi reprezintă un colţ din holul de la intrarea în expoziţie, unde se află o colecţie de busturi şi tablouri.
Feb 012010
Azi e zi tematică la City Daily Photo, o comunitate de oameni care au în comun două pasiuni: fotografia şi oraşul în care trăiesc. Ziua tematică e un eveniment care are loc la începutul fiecărei luni, când fiecare blog participant postează o fotografie pe o anumită temă. Tema zilei de azi este: “Lemn”. Urmărind acest link puteţi vedea fotografiile care participă la ziua tematică
Dacă după ce v-aţi plimbat ceva timp prin Muzeul Ţaranului Român vă simţiti obosiţi, n-aş recomanda să vă asezaţi pe unul dintre scaunele de mai sus. Nu de alta, dar s-ar putea să fiţi alergat de supraveghetoarele de sală, care după cum se vede din fotografia de mai jos, au o grămadă de arme albe la dispoziţie.
Jan 312010
Ceea ce face MŢR-ul deosebit este modul în care colecţia este prezentată, amintind mai mult de o galerie de artă decât de un muzeu. Obiectele prezentate nu sunt în vitrine, ci sunt lăsate libere, “să respire”. Informaţia este scrisă pe coli de hârtie iar desenele sunt făcute cu mâna liberă. Asta face ca distanţa dintre privitor şi exponat să fie mai mică iar impactul asupra privitorului să fie mai mare, experienţa mai personală. Muzeul e în mod cert deosebit de alte muzee pe care le-am văzut. Viziunea aparţine pictorului Horia Bernea, primul director de după 1990 al reînfiinţatului muzeu, şi a uneia dintre colaboratoarele sale principale Irina Nicolau. Sub conducerea lui Horia Bernea muzeul a câştigat în 1996 titlul de Muzeul European al Anului, primul muzeu din Europa de Est căruia i s-a acordat aceast premiu.
Jan 302010
Muzeul Ţăranului Român e în opinia mea unul dintre cele mai interesante muzee din Bucureşti. După cum sugerează şi numele, muzeul adăposteşte o colecţie largă de obiecte folosite de ţaranii români: vase de ceramică, costume tradiţionale, icoane şi alte artefacte religioase, obiecte de mobilier, covoare etc, precum şi o largă colecţie de fotografii care documentează viaţa la sat. Muzeul a fost fondat în 1906 sub numele de Muzeului etnografic şi de artă naţională, funcţionând temporar într-un imobil de pe Calea Griviţei. Construcţia sediului din Kiseleff, cel din fotografiile de azi, a fost începută în 1912 pentru a fi terminată abia 29 de ani mai târziu în 1941. Această întârziere s-a datorat faptului că lucrările au fost oprite în 1916 fiind reluate abia în 1932. Clădirea de cărămidă roşie a fost proiectul arhitectului Nicolae Ghika Budeşti, ea fiind o ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din tradiţia brâncovenească, stil foarte popular în Bucureşti la începutul secolului 20. În 1953 clădirea a devenit sediul unui muzeu dedicat Partidului Comunist Român, colecţia fiind mutată în Palatul Ştirbei din Calea Victoriei. După 1990 colecţia s-a reîntors în sediul de la Şosea.
Dec 172009
Statuile din fotografiile de acum patru zile aparţin clădirii din poza de azi: Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu din Bucureşti, o casă de început de secol aflată pe bulevardul Lascăr Catargiu. A fost construită între anii 1908-1910 de arhitectul I. D. Berindei pentru Amiralul Vasile Urseanu (1848-1926) a cărui pasiune era astronomia şi care a fost preşedintele primei societăti româneşti de astronomie, Societatea Astronomică, înfiinţată în 1908. Casa, construită din fonduri proprii de Urseanu pentru a fi folosită drept observator astronomic al societăţii, are o cupolă în partea cea mai înaltă (nevizibilă din unghiul din care am făcut eu poza) şi a fost dotată cu o lunetă Zeiss. După moartea amiralului, casa a trecut în moştenirea soţiei sale care în 1933 o donează primăriei pentru a fi folosită ca Pinacoteca Municipiului Bucureşti. Observatorul astronomic a rămas în continuare în funcţiune în clădire. În 1949 cele mai valoroase tablouri ale Pinacotecii au fost preluate de Galeria Naţională, cele rămase formând Muzeul de Artă a Municipiului Bucureşti care a fuzionat cu Muzeul de Istorie al Bucureştiului, iar în clădire s-a înfiinţat Muzeul Ştiinţelor Experimentale, inagurat în 1950 în care a fost integrat şi Observatorul Astronomic. Astăzi Obsevatorul ţine de Muzeul Municipiului Bucureşti şi este deschis publicului.
Mai multe poze şi câteva detalii în plus găsiţi şi la Bucureştii noi şi vechi.
Trebuie să remarc că am fost plăcut impresionată de pagina de web a observatorului. Spre deosebire de multe alte pagini de web ale unor instituţii oficiale din România a lor e bine făcută: se încarcă repede, nu are reclame clipind din toate direcţiile, gif-uri mişcătoare sau mai ştiu eu ce brizbrizuri, are informaţii utile, bine catalogate, navigarea prin site e foarte uşoară şi pagina merge bine chiar şi în Chrome. Bravo pentru o treabă bine făcută.