Mi s-a atras atenţia că deşi am postat multe poze din Cişmigiu aici pe blog, în nici una din ele nu apare cea mai plăcută atracţie turistică din parc şi anume lacul artificial. Drept care m-am gândit să remediez situaţia cu fotografiile de azi. În timpul iernii lacul e secat iar parte din el se transformă în patinoar. Odată cu venirea primăverii lacul este umplut iar cu apă şi se pot inchiria bărci sau hidrobiciclete.
Păsările exotice din Cişmigiu sunt din nou la locul lor şi printre ele şi frumosul păun alb din fotografie. Lumea-i ca la urs la ţarcul lor, toţi făcând poze cu celularele (şi eu printre ei, după cum se poate deduce; ce-i drept poza n-am făcut-o cu celularul).
După concertul Madonnei din luna august a anului trecut şi un festival de bere care i-a urmat, Parcul Izvor arăta complet distrus, fără iarbă şi cu mulţi copaci ofiliţi. Au urmat proteste ale organizaţiilor de protecţie a mediului a căror consecinţă a fost renovarea parcului, care a venit mai repede decât mă aşteptam. Parcul arată bine zilele astea, deşi cred că i-ar prinde bine ceva mai mulţi copaci.
Azi e zi tematică la City Daily Photo, o comunitate de oameni care au în comun două pasiuni: fotografia şi oraşul în care trăiesc. Ziua tematică e un eveniment care are loc la începutul fiecărei luni, când fiecare blog participant postează o fotografie pe o anumită temă. Tema zilei de azi este: “Roşu”. Urmărind acest link puteţi vedea fotografiile care participă la ziua tematică
Fotografia de azi înfâţişează un tractor roşu, pe care l-am fotografiat acum vreo două zile în timpul unei plimbări prin Cişmigiu. Bănuiesc că e folosit la amenajările de primăvară din parc.
Câteva exemple de ce se poate găsi la Târgul de Paşte. Evident că nu m-am putut abţine şi am cumpărat 4 pahare mici, de care n-am nevoie şi care or zacă prin casă adunând praful. Uff.
Chioşcul din Cişmigiu a fost decorat cu ocazia unui târg de Paşte: “Tradiţii şi Flori de Sărbători”. Numele târgului mi se pare un pic caraghios şi forţat (o rimă cam de clasa a treia) dar târgul pare să aibă success pentru că în Cişmigiu era popor grămadă, mai ales pentru o zi de marţi. Ce e drept, o zi însorită de marţi. Cea de-a doua fotografie înfăţişează afişul de la intrarea principală.
Cred că şi ea s-a săturat de frig sărăcuţa, mai ales că nu e prea îmbrăcată. Abia acum, când m-am pregătit să postez fotografiile de azi mi-am dat seama că de fapt statuia nu are trăsături de negresă. Bănuiesc că numele îi vine doar de la culoare. Drept care m-am apucat să sap şi am găsit-o listată într-o carte cu numele de “Nimfa lacului”, deşi n-am auzit pe nimeni spunându-i aşa.
… astea sunt ultimele poze cu zăpadă pe iarna asta. Pentru cine nu recunoaşte măreţul mausoleu, pozele sunt făcute în parcul Carol după una din ninsorile din iarna aceasta.
Deşi pare cumva uitat la marginea parcului Carol, Castelul Ţepeş are după opinia mea o poezie a sa proprie, un farmec desuet datorat aerului său de copie medievală. A fost construit în anul 1906 cu ocazia Expoziţiei Generale Române, organizată cu prilejul celebrării a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Expoziţia a fost modelată după Expoziţia Universală care avusese loc la Paris în 1900 şi a avut ca scop prezentarea realizărilor României sub conducerea regelui Carol I. Castelul este modelat după Cetatea Poenari, reşedinţa secundară a lui Vlad Ţepeş, de unde şi numele turnului. Castelul este de fapt un turn de apă, înalt de 23 de metri şi având diametrul de 9 metri, cărămida de la exterior ascunzând rezervorul. Aproape de vârf există o platformă de unde se poate admira Parcul Carol. Arhitectul clădirii a fost Scarlat Petculescu. După primul război mondial castelul a fost transformat într-o cazarmă destinată corpului de gardă de la Mormântul Ostaşului Necunoscut iar din 2004 a devenit sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. În prezent castelul se află în renovare.