English version
Cei ce trăiesc într-un oraş în continuă fierbere ca Bucureştiul au tendinţa, din când în când, să caute moduri de a scăpa din această continuă nebunie. Unele din locurile unde te poţi refugia temporar de haosul citadin sunt parcurile oraşului, care, poate şi din motivul mai sus menţionat, sunt mai mereu pline de oameni. În timp ce parcurile mai întinse ale Bucureştiului – Herăstrău, Titan, Tineretului, Moghioroş, chiar şi Carol – se afla mai toate prin cartiere mai depărtate, centrul se bucură de câteva parcuri mici dar foarte dichisite prin care e o adevărată bucurie să te plimbi: Cişmigiul, de care am tot pomenit aici pe blog, Ioanid, de care n-am apucat încă să vorbesc, precum şi locul care e subiectul fotografiei de azi, Parcul Cazzavillan. Pentru cei care n-au ajuns încă pe acolo, Cazzavillan se află la nord de Ştirbei Vodă, la intersecţia dintre străzile Cazzavillan, Temişana şi Transilvania. Parcul, construit în 1905, a fost restaurat in 2005 şi dintr-un maidan pentru câinii vagabonzi s-a transformat într-o mică oază de verdeaţă în care domnesc ordinea şi curăţenia – cel mai probabil nu fiindcă noi bucureştenii am fost loviţi brusc de un atac de conştiinţă civică ci datorită paznicului de la intrare care veghează să nu plece careva cu vreo bancă sau şi mai probabil, să nu distrugă careva vreo bancă. Parcul poartă numele jurnalistului italian Luigi Cazzavillan (1852-1903), corespondent de război pentru ziarele italiene venit la Bucureşti în 1877. După ce câţiva ani a lucrat ca profesor de italiană, Cazzavilan a fondat în 1884 ziarul Universul, care a ajuns unul dintre cele mai faimoase din epocă. În centrul parcului se află fântana Luigi Cazzavillan, cu bustul jurnalistului înconjurat de amoraşi. Fântâna a fost construită în 1905 de sculptorul Filip Marin (1865-1928), profesor la Scoala de Arte Frumoase din Bucureşti.
