Mulţumită lucrărilor de renovare ale faţadei, zilele astea avem şansa să vedem ce n-am mai văzut de ani de zile şi anume Magazinul Unirea fără nelipsitele bannere publicitare. Magazinul a fost construit în 1977 fiind extins şi remodelat în 1986.
Ultima. Şi cu asta am încheiat subiectul fântâni. Promit că mâine trec la un subiect nou.
Pentru azi, magazinul Unirea reflectându-se în fântânile din Piaţa Unirii (care au nevoie mare de o curăţare). După cum mi s-a mai întâmplat de vreo câteva ori, n-am putut să mă hotărăsc ce poză să postez, aşa că am postat două.
După mine Piaţa Unirii e locul de unde începe centrul oraşului, venind din sud. Aici se intersectează două dintre liniile de metrou ale Bucureştiului şi tot aici se găseşte şi magazinul Unirea, pardon, Unirea Shopping Center. Din păcate Piaţa Unirii a trăit vremuri grele după cutremurul din 1977 când Ceauşescu a decis “reurbanizarea” zonei. Toate clădirile aflate în Piaţa Unirii sau în jurul acesteia au fost demolate, printre ele aflându-se Spitalul Brâncovenesc (unde autoarea blogului de azi a văzut lumina zilei), Biserica Sf. Vineri, Biserica Sf. Spiridon, Mânăstirea Văcăreşti şi multe alte clădiri istorice şi case particulare (puteţi găsi pe wikipedia o lista mai completă). În locul acestora Piaţa Unirii este azi înconjurată de blocuri de apartamente banale, înşiruite de-a lungul Bulevardului Unirii, fostul Bulevard al Victoriei Socialismul (asupra Bucureştiului, după cum zicea un banc al vremii). De-a lungul bulevardului avem o serie de fântâni, una mai urâtă decât următoarea, încununate cu fântâna din fotografia de azi, cea mai mare, care încă mai funcţiona ieri când am trecut pe acolo.
