Toamna trecută am publicat aici pe blog povestea lupoaicei cele plimbăreţe menţionând că în curând ea va fi mutată din nou din Piaţa Romană la intrarea pe Lipscani din Piaţa Sfântul Gheorghe. Fotografia de azi e dovada că primarul s-a ţinut de cuvânt.
Sau mai bine zis un colţ al ei. Aici se întâlnesc bulevardele Lascăr Catargiu, Magheru şi Dacia. Forma pieţei s-a definitivat prin 1900 iar clădirile care o înconjoară sunt construite într-o amestecătură de stiluri arhitectonice.
Statuia Lupoaicei de la Romană, o copie a celebrei Lupa Capitolina aflată la Museo Nuovo din Palazzo dei Conservatori de pe dealul Capitoliului din Roma, a fost adusă la Bucureşti în 1906, ca dar al primăriei din Roma pentru autorităţile române. Ocazia era deschiderea Expoziţiei Generale Române, organizată cu prilejul celebrării a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, 25 de ani de la declaraţia de independenţă a României şi 1800 ani de la cucerirea romană a Daciei în 106. Expoziţia, modelată după Expoziţia Universală care avusese loc la Paris în 1900, avea ca scop prezentarea realizărilor României în diverse domenii, în politică precum şi în sfera culturii. Astfel, statuia lupoaicei a fost mai întâi amplasată la Arenele Romane din Parcul Carol. După acest scurt moment de glorie lupoaica a plecat în pelerinaj prin Bucureşti. Mai întâi statuia a fost mutată din Parcul Carol şi amplasată la loc de onoare în Piaţa Sfântu Gheorghe (fosta Piaţa Zarafi), care, după amplasarea lupoaicei, se va numi Piaţa Romei. De aici statuia a fost mutată pe Dealul Patriarhiei în 1931, unde a stârnit controverse pentru că stătea cu coada spre altarul bisericii (mare e grădina Domnului… 🙂 ). De la Patriarhie statuia a fost mutată în micul parc din Piaţa Dorobanţi în 1965 pentru ca în fine în 1997 să fie iar mutată de data aceasta în Piaţa Romană la capătulul dinspre Bulevardul Lascăr Catargiu. Aţi putea crede că lucrurile se opresc aici, dar nu e aşa. În urmă cu câteva luni, primarul Sorin Oprescu a declarat că intenţionează să mute statuia lupoaicei înapoi în Piaţa Sfântu Gheorghe, la intrarea pe Lipscani. Mutarea e de presupus să se producă anul acesta dar deocamdată statuia încă veghează asupra traficului din Piaţa Romană cu ochii pe sticla uriaşă de Coca Cola.
Ultima. Şi cu asta am încheiat subiectul fântâni. Promit că mâine trec la un subiect nou.
“…Din centru pân’ la Şosea…”
Ieri am făcut câteva poze nocturne prin Bucureşti aşa că pregătiţi-vă să fiţi bombardaţi cu ele în următoarele câteva zile. Pentru azi, rondul de la Piaţa Universităţii.
După mine Piaţa Unirii e locul de unde începe centrul oraşului, venind din sud. Aici se intersectează două dintre liniile de metrou ale Bucureştiului şi tot aici se găseşte şi magazinul Unirea, pardon, Unirea Shopping Center. Din păcate Piaţa Unirii a trăit vremuri grele după cutremurul din 1977 când Ceauşescu a decis “reurbanizarea” zonei. Toate clădirile aflate în Piaţa Unirii sau în jurul acesteia au fost demolate, printre ele aflându-se Spitalul Brâncovenesc (unde autoarea blogului de azi a văzut lumina zilei), Biserica Sf. Vineri, Biserica Sf. Spiridon, Mânăstirea Văcăreşti şi multe alte clădiri istorice şi case particulare (puteţi găsi pe wikipedia o lista mai completă). În locul acestora Piaţa Unirii este azi înconjurată de blocuri de apartamente banale, înşiruite de-a lungul Bulevardului Unirii, fostul Bulevard al Victoriei Socialismul (asupra Bucureştiului, după cum zicea un banc al vremii). De-a lungul bulevardului avem o serie de fântâni, una mai urâtă decât următoarea, încununate cu fântâna din fotografia de azi, cea mai mare, care încă mai funcţiona ieri când am trecut pe acolo.
Fotografia de azi e o continuare a postului de ieri şi anume un prim plan a rondului de la Universitate. În fotografie se poate distinge ieşirea din pasajul subteran, cea de pe colţul de sud-vest, dinspre Muzeul de Istorie al Bucureştiului. Pe micul spaţiu verde din partea de jos a pozei se pot vedea câteva cruci care comemoreaza pe cei căzuţi în Revoluţia din 1989.
Fotografia de azi e o vedere de sus a zonei din jurul Universităţii Bucureşti, zonă care în opinia mea reprezintă inima Bucureştiului. În ultimii 19 ani, Piaţa Universităţii s-a dovedit a fi locul unde se adună bucureştenii în timp de criză sau ori de câte ori e câte ceva de sărbătorit: oamenii s-au adunat în Piaţa Universităţii pentru Revoluţia din 1989 şi evenimentele care au urmat în iunie 1990, şi continuă să se adune “la Universitate” ori de câte ori echipa naţională de fotbal căştigă câte un meci (lucru care din păcate se întâmplă din ce în ce mai rar). Ca să fim corecţi, deşi toţi bucureştenii denumesc întreaga zonă din jurul Universităţii drept “Piaţa Universităţii”, adevărata Piaţa Universităţii e cea cu 4 statui din faţa clădirii Universităţii (din pacate piaţa nu se vede în fotografie, fiind acoperită de clădirea Universităţii), în timp ce zona din faţa Teatrului Naţional şi a Hotelului Intercontinental apare pe hărţi ca Piaţa 21 Decembrie 1989. Oricum s-ar numi, locul e mereu plin de viaţă şi de activitate, un adevărat furnicar. Rondul din imagine se numeşte – evident – rondul de la Universitate iar sub el se află un pasaj subteran, de curând renovat, care permite traversarea dintr-o parte în alta a pieţii, şi care duce şi la staţia de metrou Universitate.
Cam cu o lună în urmă, în timp ce mă pregăteam pentru o excursie la Paris, am dat peste un blog interesant: parisdailyphoto.com. Eric, autorul blogului, un “parizian prietenos”, după cum se prezintă singur, postează zilnic o poză din Paris, însoţită de un mic comentariu. Extinzându-mi căutarea, am găsit o mulţime de bloguri care făceau acelaşi lucru pentru diferite oraşe (mari sau mici) ale lumii. Unele dintre bloguri sunt înca active, altele nu. De aici mi-a venit ideea să creez acest blog de imagini zilnice din Bucureşti, oraşul în care m-am născut şi unde locuiesc în prezent. Toate pozele vor fi făcute de mine. Am împărtăşit ideea câtorva prieteni şi am obţinut diverse reacţii, cea mai comună fiind întrebarea dacă eu cred că cineva va fi interesat de acest proiect. Sper din toată inima că blogul ăsta îşi va găsi cititorii, iar în cel mai rău caz mă voi alege cu o colecţie de poze din Bucureşti iar cunoştinţele mele despre oraş se vor îmbunătăţi.
Poza de azi, cea dintâi, e din Piaţa 21 Decembrie, piaţa mică cu fântână aflată la nord de Piaţa Universităţii. Clădirea care se vede în spatele fântânii e Facultatea de Arhitectură. E un loc taman bun pentru o mică pauză chiar în buric de Bucureşti, şi deşi la prânz nu e nici pic de umbră, băncile şi marginea fântânii sunt mereu pline de oameni. Mica piaţă a fost martoră la evenimentele din decembrie 1989 şi la ceea ce a urmat în iunie 1990 când Iliescu a chemat minerii la Bucureşti.
