Altă zi, altă sărbătoare 🙂 De data asta una religioasă. Cei 40 de mucenicii erau soldaţi romani dintr-o legiune aflată lângă oraşul Sevastia, în Armenia. Ei şi-au mărturisit credinţa creştină, motiv pentru care au fost condamnaţi la moarte prin îngheţare pe malul unui lac. Bănuiesc că nu trebuie să mai menţionez cum se sărbătoreşte în România, ştim cu toţii. O să-mi cer doar scuze pentru calitatea pozelor. Sunt mai vechi şi când le-am făcut nu m-am gândit că le voi posta pe web, aşa că n-am dat prea mare importanţă încadrării sau aranjării scenei.
Nu e o fotografie prea inspirată, dar n-am găsit ceva mai protrivit pentru subiectul de azi.
Trecând prin faţa Palatului Cercului Militar Naţional (în poză) ieri, am văzut un banner cu următorul mesaj: “29 iulie – Ziua Imnului Naţional al României”. Căutând pe web am aflat că 29 iulie a fost votată Ziua Imnului Naţional al Romăniei in 1998, in amintirea zilei de 29 iulie 1848, când “Deşteaptă-te, române!” a fost cântat pentru prima dată. Bun. N-a durat decât zece ani până să aflu de sărbătoarea asta 🙂 Versurile de la imn aparţin lui Andrei Mureşan, poet, ziarist şi revoluţionar iar melodia era una de largă circulaţie în epocă căruia nu i se cunoaşte cu certitudine autorul. În multe surse Anton Pann este cel creditat ca autor al muzicii imnului. Din 1848 şi până acum, “Deşteaptă-te române” a fost cântat cu înflăcărare ori de câte ori românii au avut nevoie de un mesaj de îmbărbatare şi patriotism. Cântecul a devenit imnul României după Revoluţia din 1989, înlocuind imnul comunist “Trei culori”. Şi acum, spre delectarea tuturor, transcriu aici prima strofă din imn:
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.