Cred că şi ea s-a săturat de frig sărăcuţa, mai ales că nu e prea îmbrăcată. Abia acum, când m-am pregătit să postez fotografiile de azi mi-am dat seama că de fapt statuia nu are trăsături de negresă. Bănuiesc că numele îi vine doar de la culoare. Drept care m-am apucat să sap şi am găsit-o listată într-o carte cu numele de “Nimfa lacului”, deşi n-am auzit pe nimeni spunându-i aşa.
Anul trecut în octombrie am postat lunga poveste a lupoaicei cele plimbăreţe. Azi o putem vedea într-o nouă ipostază, înfruntând cu stoicism ninsoarea.
Dintre cele patru statui aflate în Piaţa Universităţii, cea din fotografia de azi pare să câştige de departe concursul de popularitate printre porumbei. Am observat din întâmplare acest amănunt pe la începutul toamnei, şi de atunci încoace de fiecare dată când trec prin piaţă mă uit la statui. Aproape întotdeauna porumbeii stau exclusiv doar pe această statuie, reprezentându-l pe Spiru Haret (15 februarie 1851 – 17 decembrie 1912), matematician, astronom, pedagog şi politician, de trei ori Ministru al Educaţiei, reformator al şcolii româneşti din secolul al XIX-lea. Statuia e de Ion Jalea şi a fost terminată în 1935.
Pentru că una dintre fotografiile din seria “Iarna în parc” a generat întrebări pe varianta în engleză a blogului m-am decis să arăt întregul ansamblu din care face parte statuia despre care am fost întrebată. Lucrarea se numeşte Aleea Cariatidelor de Constantin Baraschi (17 noiembrie 1902 – 22 martie 1966) şi constă din două şiruri de câte 10 statui pe fiecare parte a aleii. Statuile reprezintă ţărănci românce îmbrăcate în port popular şi purtând pe cap un ulcior. Ţărăncile reprezentate sunt de două feluri care diferă între ele prin poziţia mâinilor. Lucrarea a fost amplasată în Herăstrău în 1936 dar ceea ce vedem noi azi nu este originalul, distrus în anii cinzeci pentru a face loc statuii lui Stalin, ci o reconstrucţie realizată în 2005 după matriţele originale ale sculptorului Baraschi. Nu ştiu dacă informaţia care urmează e corectă (n-am reuşit să găsesc nimic în nici una din cărţile pe care le-am consultat care să o confirme) dar am citit pe Internet că ansamblul ar fi stârnit senzaţie la lansarea lui din două motive: datorită faptului că deşi sculptura era de factură clasică ea reprezenta ţărănci precum şi datorită faptului că ţărăncile erau în picioarele goale 🙂
Una dintre atracţiile din Herăstrău e mica “Insulă a Trandafirilor” la care se poate ajunge trecând unul dintre cele două poduri de la capete. Acolo, printre flori şi alei de curând reamenajate se găseşte Monumentul Fondatorilor Uniunii Europene, un ansamblu de 12 capete aşezate în cerc, fiecare de 1,2 metri şi reprezentând, după cum se poate ghici din titlu, unul dintre cei 12 prim-miniştri şi miniştri de externe care au semnat în 1951 tratatul care a pus bazele Comunităţii Europene. Autorul ansamblului este artistul Ionel Stoicescu. Monumentul a fost inaugurat pe 9 mai 2006, de Ziua Europei, pe vremea când Romania era încă ţară candidată pentru aderarea la UE. Mai jos puteţi vedea încă câteva poze de pe insulă:
Odată cu noile căderi de zăpadă, statuilor din oraş le-au fost distribuite pături albe, ca să se poată proteja de frig 🙂 E şi cazul statuii din fotografia de azi reprezentându-l pe pe Gheorghe Lazăr, una dintre cele patru statui din Piaţa Universitătii.
Azi e zi tematică la City Daily Photo, o comunitate de oameni care au în comun două pasiuni: fotografia şi oraşul în care trăiesc. Ziua tematică e un eveniment care are loc la începutul fiecărei luni, când fiecare blog participant postează o fotografie pe o anumită temă. Tema zilei de azi este: “Schimbări”. Urmărind acest link puteţi vedea fotografiile care participă la ziua tematică
Statuile foştilor lideri comunişti Lenin şi Petru Groza, aşezate pe vremuri la loc de cinste în Bucureşti au suferit un schimb de locuinţă forţat şi pot fi găsite azi în spatele cuhniei de la Palatul Mogoşoaia. Sic transit gloria mundi.
Cişmigiul este unul dintre locurile mele favorite din Bucureşti. În timpul facultăţii obişnuiam să vin aici aproape zilnic. Ore în şir mă plimbam pe aleile parcului de mână cu alesul inimii, vorbind despre planurile noastre şi despre lume, aşa cum o vedeam la 20 de ani. După ce am terminat facultarea şi am început să lucrez n-am mai avut timp să vin în parc. Dar de când am început acest blog am tot trecut prin Cişmigiu, în căutare de subiecte de fotografiat. Întotdeauna găsesc ceva interesant, cum ar fi lebăda neagră sau băncile tricolore, apărute în postări anterioare. Şi mai sunt încă multe lucruri interesante în Cişmigiu pe care nu le-am fotografiat încă, aşa că am o grămadă de motive să-mi fac drum pe acolo. În fotografia de azi, una dintre statuile interesante din Cişmigiu: izvorul Sissi, sculptat de Dimitriu Bârlad (1890-1964) în care o mamă îndurerată de moartea fiicei sale toarnă apă dintr-un ulcior.
Statuia Lupoaicei de la Romană, o copie a celebrei Lupa Capitolina aflată la Museo Nuovo din Palazzo dei Conservatori de pe dealul Capitoliului din Roma, a fost adusă la Bucureşti în 1906, ca dar al primăriei din Roma pentru autorităţile române. Ocazia era deschiderea Expoziţiei Generale Române, organizată cu prilejul celebrării a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, 25 de ani de la declaraţia de independenţă a României şi 1800 ani de la cucerirea romană a Daciei în 106. Expoziţia, modelată după Expoziţia Universală care avusese loc la Paris în 1900, avea ca scop prezentarea realizărilor României în diverse domenii, în politică precum şi în sfera culturii. Astfel, statuia lupoaicei a fost mai întâi amplasată la Arenele Romane din Parcul Carol. După acest scurt moment de glorie lupoaica a plecat în pelerinaj prin Bucureşti. Mai întâi statuia a fost mutată din Parcul Carol şi amplasată la loc de onoare în Piaţa Sfântu Gheorghe (fosta Piaţa Zarafi), care, după amplasarea lupoaicei, se va numi Piaţa Romei. De aici statuia a fost mutată pe Dealul Patriarhiei în 1931, unde a stârnit controverse pentru că stătea cu coada spre altarul bisericii (mare e grădina Domnului… 🙂 ). De la Patriarhie statuia a fost mutată în micul parc din Piaţa Dorobanţi în 1965 pentru ca în fine în 1997 să fie iar mutată de data aceasta în Piaţa Romană la capătulul dinspre Bulevardul Lascăr Catargiu. Aţi putea crede că lucrurile se opresc aici, dar nu e aşa. În urmă cu câteva luni, primarul Sorin Oprescu a declarat că intenţionează să mute statuia lupoaicei înapoi în Piaţa Sfântu Gheorghe, la intrarea pe Lipscani. Mutarea e de presupus să se producă anul acesta dar deocamdată statuia încă veghează asupra traficului din Piaţa Romană cu ochii pe sticla uriaşă de Coca Cola.
